Vezi VIDEO
Charon – luntrasul lui Hades din Infern, Napoleon si Josephine de Beauharnais, Maria Stuart – regina Scotiei, Dante si Lupul Moralist, toate acestea sunt doar cateva dintre cele peste 130 de figuri care impodobesc peretii casei lui nea’ Sandu Mociran, din Carbunari. Nu sunt figuri de ceara, cum am putea lesne crede, ci sunt bucati de lemn transformate de mana artistului si de ochii privitorului in personaje misterioase.
Scorburile copacilor reprezinta pentru artistul maramuresean suflete. Le-a adunat din toate locurile pe unde a umblat si le-a vazut mereu altfel decat doar niste banale bucati de lemn. De fiecare data a incercat sa ghiceasca ce „fiinta” zace in bucata de lemn pe care a pus ochii.
“Unde mergeam in deplasari, strangeam cate ceva. Chiar si in Norvegia cand am fost, desi colegii mei nu au vrut sa ma ajute, am scos dintr-o mlastina un lemn care imi sugera un omulet mic si foarte chircit, apropo de clima din Norvegia. Acolo lemnele sunt aproape toate chircite, la noi sufletele sunt aproape toate chircite”, marturiseste Alexandru Mociran.
Politica si viata de zi cu zi sunt ilustrate de grimasele, de ipostazele haioase si de imbinarile spectaculoase ale mastilor din lemn. Atarnat cu un fir de pescuit, Basescu ne „zambeste” de pe un perete. “Uitati, nu are expresia lui Basescu, inclusiv cicatricea pe obraz? Si zambetul acela sarcastic… Se zice ca sarcasmul este cea mai josnica forma de manifestare a inteligentei si noi avem din belsug la clasa politica”, crede nea’ Sandu.
La loc de cinste sta “Gura Lumii”, iar de o parte si de alta a ei ii regasim pe Nicolae Ceusescu si Elena, “dictatorul” si “cobea”, cum le spune colectionarul. Cele doua masti au stat, pe vremea comunistilor, ascunse sub cheie, dar acum, bratul autoritar al conducatorului se ridica deasupra celorlalte masti fara a mai inspaimanta pe cineva.
Adam si Eva provin din aceeasi scorbura. Adam are, ca si Moise, cornul intelepciunii, iar in cazul Evei, femeia primordiala, te frapeaza o gura mare. O alta scorbura il infatiseaza pe Moise, care, pe cand era copil, a dobandit cornul intelepciunii, iar mai apoi, dupa insuratoare, l-a castigat si pe al doilea, spune poznas artistul Sandu Mociran.
“De multe ori pare chiar nebunie si multi dintre cei apropiati, chiar si colegii, ziceau ca aceasta pasiune e o prostie si ca toate acestea sunt lemne de foc. Sigur ca da. Sunt convins ca orice opera literara, orice opera de arta, cand te uiti la ea, poti sa o interpretezi in functie de ceea ce ai adunat tu, de puterea ta de gandire. Iti imaginezi si astfel poti sa sporesti valoare ei sau poti sa o reduci… la lemn de foc”, a marturisit colectionarul.
Intreaga aventura a inceput in curtea unei scoli, locul unde a gasit prima bucata sugestiva de lemn. “Asta era prima masca, pe care am gasit-o la intrarea in curtea Scolii numarul 4. Copiii au facut aceste gauri. Asa am gasit-o si am vazut-o pe Maitreyi in ea. Parca este o indianca, si asta am facut-o cu o lama intr-o noapte. Citisem Mircea Eliade, Maitreyi”, explica Sandu Mociran
Artistul spune ca intervine foarte putin atunci cand este vorba de „aranjarea” scorburilor. Putin luciu, cateva ajustari facute cu lama, eventual decojirea lemnului si atat. In rest, totul tine de imaginatie.
Toate aceste masti ale naturii vor fi adunate intr-un album, pe care colectionarul intentioneaza sa il publice in acest an, un volum care va cuprinde toata „averea” lui nea’ Sandu.
Sursa: Tania Purcaru