Sărbătorirea Bibliei a fost instituită prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din 14-15 noiembrie 2006, în ziua de 13 noiembrie când este pomenit unul dintre cei mai mari exegeţi ai Sfintei Scripturi, Sfântul Ioan Gură de Aur (Hrisostom).
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Sfânta Scriptură este de la Dumnezeu şi o numeşte adevăr capital, dogmă esenţială şi fundamentală pe care n-ar trebui s-o uite niciodată savanţii, interpreţii şi lingviştii, face cunoscut Agenţia Basilica a Patriarhiei Române.
Tot Sfântul Ioan Hrisostom arată că nu este nimic în paginile ei care să nu fie spus cu scop, care să nu aibă ascuns mare folos; nimic nu este inutil, totul a fost dictat de către Duhul Sfânt. În ceea ce priveşte eternitatea învăţăturilor din Sfânta Scriptură, acelaşi ierarh spune că mai lesne este să se stingă soarele decât să treacă cuvintele Domnului nostru.
Despre Sfânta Scriptură, teologul Dumitru Stăniloae spune că este Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Care s-a tălmăcit pe Sine în cuvinte, în lucrarea Lui de apropiere de oameni, pentru ridicarea lor la El, până la Întruparea, Învierea şi Înălţarea Lui ca om. Scriptura redă ceea ce continuă să facă Fiul lui Dumnezeu cu noi din această stare de Dumnezeu şi om desăvârşit, deci Scriptura tălmăceşte lucrarea prezentă a lui Hristos.
Ar fi trebuit să n-avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, ci să avem o viaţă atât de curată încât harul Duhului să fi ţinut locul Scripturilor în sufletele noastre. Şi după cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneală, tot aşa ar fi trebuit ca şi inimile noastre să fi fost scrise cu Duhul cel Sfânt.
„Dar pentru că am îndepărtat harul acesta, haide să pornim pe o nouă cale, ca să-l dobândim iarăşi”, îndeamnă marele ierarh antiohian, Sfântul Ioan Gură de Aur. (Omilii la Matei, Omilia I, 1)
La nivel internaţional, Ziua Bibliei este celebrată în perioada 12-18 noiembrie şi îşi are originea pe continentul american.
Prima ediţie integrală în limba română a Bibliei a fost publicată, la Bucureşti, în 1688, la sfârşitul domniei lui Şerban Cantacuzino şi sub patronajul acestuia.