Prăznuită în fiecare an pe data de 14 septembrie, sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, numită în popor și Ziua Crucii, este cea mai veche închinată cinstirii lemnului sfânt pe care a fost răstignit Mântuitorul pentru iertarea păcatelor și pentru mântuirea întregii lumi.
Dacă privim atât în calendarul ortodox din acest an, cât și în cele din anii precedenți, vom observa că ziua de 14 septembrie este marcată ca fiind zi de post aspru în orice zi a săptămânii ar cădea. Care este motivul și ce explicație oferă Biserica noastră Ortodoxă pentru această rânduială specială de la mijlocul lunii septembrie?
Înainte de toate, trebuie să știm că cinstirea Sfintei Cruci este una dintre cele mai vechi sărbători instituite în cadrul creștinismului, cinstirea ei începând încă din vremuri apostolice.
Sfinții Părinti au rânduit ca în această zi a Înăltării Sfintei Cruci, toată obștea creștinească să țină post aspru, făcându-se dezlegare doar la untdelemn și vin. Din ce motiv? După învățătura Bisericii, postim în această zi pentru a ne (re)aminti de Patimile și Moartea Domnului nostru Iisus Hristos. Nu este deloc o întâmplare faptul că, în această zi, în cadrul Sfintei Liturghii, se citește tocmai Evanghelia din Vinerea Mare, în care este descrisă toată durerea pe care Mântuitorul a suferit-o pe Golgota pentru păcatele lumii întregi.
Prin post și rugăciune, prin smerenie desăvârșită și prin faptele cele de milostenie, omul ajunge să se apropie tot mai mult de Chipul cel după care a fost creat, fiind luminat, curățit de toate patimile și strălucind așa cum Crucea a făcut-o odinioară: „Bucură-te, o, Cruce preasfântă, că chipul tău mai presus decât soarele a strălucit şi gonind toată înşelăciunea ne-a luminat pe noi credincioşii” (din Canonul de rugăciune către Sfânta Cruce).