Zeci de romi au mers în lanțuri prin București, să amintească despre o pată neagră din istoria noastră: robia. Sute de ani, romii au fost vânduți, bătuți, omorâți și folosiți ca sclavi. Un subiect despre care se vorbește puțin spre deloc, dar care a lăsat răni adânci. S-au împlinit 167 de ani de la dezrobire, însă cei din comunitatea romă spun că în continuare se simt la marginea societății.
Lanțurile sclaviei au fost o realitate pentru romi aproape 500 de ani. Prima atestare a robiei datează din 1385. Domnitorii, boierii sau mănăstirile aveau proprietate absolută asupra sclavilor romi și îi supuneau unor tratamente inumane.
,,După plac, îi vând și îi ucid ca pe niște vite. Copiii lor se nasc robi indiferent de sex“, scria un conte francez care călătorea prin Țara Românească. Și Mihail Kogălniceacu, susținător al dezrobirii, a descris drama sclavilor. În 1856, romii și-au câștigat statutul de oameni liberi. Despăgubiți au fost însă tot stăpânii.
167 de ani mai târziu, minoritatea etnică resimte încă urmele lanțurilor. Integrarea comunității rome face parte din strategia de țară pentru 2018-2023. Dar oamenii nu simt vreo schimbare.
Un domn care lucrează în Marea Britanie, în industria de prelucrare a cărnii, după ce în România a căutat în zadar loc de muncă. O altă mare dorință este legată de conștientizarea trecutului. Deși robia comunității rome a durat de aproape cinci ori mai mult decât sclavia afro americanilor în Statele Unite, în manualele de istorie din România nu se vorbește despre asta.
De Ziua Dezrobirii, președintele Klaus Iohannis a transmis un mesaj, în care trage, la rândul său, un semnal de alarmă legat de discriminarea la care este supusă minoritatea romă.