În România comunistă, deportarea/delocalizarea persoanelor prin mijloace represive a urmat modelul oferit de gulagul sovietic. În întreaga perioadă comunistă, bănăţeni, olteni, bulgari, sârbi, nemţi, evrei, basarabeni, bucovineni, aromâni, vlahi, megleno-români au fost deportaţi din zona lor de origine spre alte localităţi din România sau în plin câmp, unde au fost obligaţi să îşi construiască propriile sate, potrivit site-ului http://www.memorialuldeportarii.ro/.
Primele acţiuni de deportare au început în 1944, etnicii germani fiind acuzaţi de colaborare cu autorităţile naziste. A urmat delocalizarea familiilor de mari proprietari de teren, de fabrici sau de alte întreprinderi comerciale. Ţăranii care s-au opus colectivizării au fost, la rândul lor, deportaţi.
Lăsaţi în mijlocul câmpiei, deportaţii şi-au construit la început bordeie, locuinţe ale sărăciei.
La 18 iunie 1951, în cadrul uneia dintre cele mai secrete, rapide şi represive acţiuni organizate de autorităţile comuniste, aproximativ 44.000 de persoane, de pe o fâşie de 25 de km la graniţa cu Iugoslavia, au fost deportate în Bărăgan. Deportaţii, provenind din Banat şi Oltenia, au înfiinţat aici 18 noi sate: Viişoara (raion Slobozia), Răchitoasa (raion Feteşti), Olaru (raion Călăraşi), Salcâmi (raion Feteşti), Dâlga (raion Lehliu), Movila Gâldăului (raion Feteşti), Valea Viilor (raion Feteşti), Fundata (raion Slobozia), Dropia (raion Călăraşi), Pelicanu (raion Călăraşi), Ezeru (raion Călăraşi), Lăteşti (raion Feteşti), Măzăreni (raion Brăila), Zagna (raion Brăila), Bumbăcari, Schei (Călmăţui, raion Galaţi), Frumuşiţa (raion Galaţi), Valea Călmăţuiului (Călmăţui, raion Galaţi).
(w460) Deportați
După 1955, foştii deţinuţi politici eliberaţi din închisori au fost trimişi cu domiciliu obligatoriu în diverse localităţi, cei mai mulţi în satele din Bărăgan deja construite ca urmare a deportării din 1951. În 1967, deportarea cetăţenilor români a fost declarată ilegală chiar de autorităţile comuniste.
În 2020, la 17 iunie, deputaţii au adoptat, în unanimitate, cu 298 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere, proiectul de lege privind declararea zilei de 18 iunie „Ziua Victimelor Deportării în Timpul Regimului Comunist”. Proiectul de lege fusese adoptat de Senat la 2 octombrie 2019.
Iniţiatorii propunerii legislative au fost 25 de senatori aparţinând Grupului parlamentar al PNL şi un senator independent. În expunerea de motive se precizează că „Ziua de 18 iunie 1951, a doua zi de Rusalii – Pogorârea (coborârea) Sfântului Duh (Sfântului Spirit) -, din cauza ticăloşiei regimului comunist, s-a transformat într-una fatidică pentru aproximativ 44.000 de compatrioţi (din care 10.000 de copii cu vârste cuprinse între 0-14 ani) care au fost ‘dezrădăcinaţi’ de pe o fâşie de 25 km la graniţa cu Iugoslavia”