A fost originar din Blaj, unde s-a născut în anul 1758 şi a urmat studiile elementare şi gimnaziale. A studiat un an la Academia din Oradea, după care a fost trimis la studii teologice la Seminarul „Sfânta Barbara” din Viena. Reîntors de la studii în 1784, petrecu abia un an la Oradea în calitate de diacon al catedralei şi prefect de studii la seminar, după care, în 1785, a trecut la Agria în aceeaşi calitate de prefect de studii, apoi la Lemberg, ca vicerector al seminarului de acolo. La vârsta de numai 30 de ani a fost numit canonic la Oradea, avansând până în anul 1806 la rangul de canonic lector, calitate în care, la 25 octombrie, l-a găsit numirea de episcop diecezan.
Episcopul Samuil Vulcan a terminat construcția catedralei eparhiale, a înfiinţat gimnaziul greco-catolic din Beiuş, în 1828 gimnaziu inferior, din 1836 devenit gimnaziu superior şi l-a dotat cu fondurile necesare unei bune funcţionări. Beiuşul este a doua localitate din Transilvania cu şcoală medie românească, după cele din Blaj din 1754.
Sub păstorirea episcopului Samuil Vulcan, în anul 1823, Papa Pius al VII-lea, prin bula „Imposita humilitati Nostrae” a dezmembrat 72 parohii româneşti de la episcopia ruteană greco-catolică de Muncaci, cuprinse în arhidiaconatul Sătmarului, cu 6 protopopiate şi le-a alipit eparhiei de Oradea, aceasta ajungând astfel „a Samusio usque ad Danubium estinsa” (întinsă de la Someş până la Dunăre), numărând 179 de parohii şi 415 filii, situate în 11 comitate (judeţe). La episcopia ruteană greco-catolică a Muncaciului au rămas încă multe parohii române unite, care vor fi dezmembrate şi anexate la episcopia Gherlei, după înfiinţarea acesteia (1853).
Înălţat la rangul de consilier intim al împăratului, Samuil Vulcan s-a stins din viaţă la 25 decembrie 1839.