Iuliu Hossu a rămas în conștiința românilor ca vestitor al Marii Uniri: el a fost cel care a citit la Alba Iulia Rezoluția de unire a românilor transilvăneni cu Regatul României, la 1 Decembrie 1918. Iuliu Hossu, fiul lui Ioan Hossu, paroh greco-catolic, și al Victoriei, fostă Măriuțiu, a copilărit în casa părinților din satul natal, Milașul Mare, acum în județul Bistrița-Năsăud, pe atunci în județul Cluj, unde s-a și născut pe 30 ianuarie 1885.
În 1904 îşi începe studiile teologice, fiind trimis la Colegiul De Propaganda Fide din Roma. În 1906 este promovat doctor în Filosofie, iar în 1910 doctor în Teologie. În ultimul an de studii, la 27 martie 1910, este hirotonit preot de Episcopul Vasile Hossu.
Revine în Lugoj unde activează pe rând ca protocolist, arhivar, bibliotecar, apoi Vicar şi secretar episcopesc. La 3 martie 1917 este numit Episcop în scaunul Eparhiei Gherla, rămas vacant, numirea găsindu-l preot militar.
În octombrie 1918, episcopul Iuliu Hossu a trimis o directivă către credincioși și clerici, în care le cerea să recunoască doar autoritatea Sfatului Național Român de la Arad, fără să mai țină seama de guvernul de la Budapesta. Asta se întâmpla cu câteva săptămâni înainte să fie declarată Unirea cu Regatul României.
Iuliu Hossu, Ștefan Cicio Pop și Iuliu Maniu, la ședințe, când se căutau căi pentru realizarea statului național unitar român, s-au opus unor propuneri de chemare a armatei române ca să ocupe Transilvania, după ce s-a prăbușit Austro-Ungaria. N-au vrut ca la conferințele de pace susținători de-ai Regatului Ungariei să afirme că a fost o Unire forțată, că s-a încălcat dreptul la autodeterminare. I-au convins, în cele din urmă, și pe ceilalți participanți la discuții că ar fi mai bine ca totul să se desfășoare prin consultarea populației, sub supravegherea gărzilor naționale, care să asigure și ordinea publică. Ce s-a întâmplat pe 1 decembrie? Iuliu Hossu a citit Declarația Unirii la Adunarea de la Alba Iulia, precedată de o cuvântare plină de entuziasm:
„Fraților, Ceasul împlinirii vremii este acesta, când Dumnezeu Atotputernicul rostește prin poporul Său credincios dreptatea sa însetată de veacuri. Astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuiește România Mare, una și nedespărțită, rostind fericiți, toți românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Țara-Mamă, România! (…) A biruit dreptatea“.
În Regatul României, episcopul Iuliu Hossu devenit senator de drept. Când Transilvania de Nord a fost ocupată de Ungaria horthystă, episcopul Iuliu Hossu a venit în ajutorul evreilor amenințați cu deportarea la Auschwitz, iar gestul său a contribuit la salvarea de la moarte a mii de oameni, după cum a spus, cu recunoștință, dr. Moshe Carmilly, rabinul-șef al Clujului.
În 1930 Eparhia de Gherla devine de Cluj-Gherla, mutându-şi centrul în oraşul Cluj, Iuliu Hossu devenind Episcop de Cluj-Gherla. Aici îl prinde perioada de ocupaţie horthystă (1940-1944) şi în ceputul regimului comunist.
La 28 octombrie 1948 este arestat şi dus la Dragoslavele. Este transferat mai apoi la Mănăstirea Căldăruşani, iar în 1950 la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei. În 1955 ajunge la Curtea de Argeş, în 1956 la Mănăstirea din Ciorogârla, apoi din nou la Căldăruşani, unde a stat izolat până la sfârşitul vieţii.
În 1969, cu un an înaintea morții, a devenit cardinal ”in pectore”. Adică numirea sa a fost ținută secretă pentru a-l feri de represiunea comunistă. Cardinalul Iuliu Hossu nu a mai fost, practic, eliberat niciodată.
Moare la 28 mai 1970 în Spitalul Colentina din Bucureşti, ultimele lui cuvinte fiind: „Lupta mea s-a sfârşit, a voastră continuă”.
Mormântul său a devenit loc de pelerinaj pentru credincioșii catolici. După căderea comunismului și ieșirea Bisericii Greco-catolice din catacombe a fost deschis un proces de beatificare, încheiat anul trecut. În 2 iunie 2019, la Blaj, Papa Francisc l-a proclamat Fericit al Bisericii pe Iuliu Hossu, alături de ceilalți 6 episcopi uniți morți pentru credință în temnițele comuniste.
– Servicii de creare site web
