În data de 26 aprilie 1986 s-a produs explozia reactorului 4 de la Centrala Atomoelectrică Cernobîl. În acest context, Arhivele Naționale ale României au pus la dispoziție câteva documente care ilustrează maniera în care au reacționat inițial autoritățile din țara noastră în baza informațiilor de care dispuneau.
Între documentele făcute publice se numără și câteva hărți care ilustrează modul în care au circulat curenții de aer după schimbarea direcției vântului. Dacă inițial elementele radioactive din atmosferă au fost purtate de vânt mai mult în Ucraina, Belarus și Rusia, și mai puțin în Norvegia, Suedia, Finlanda, Polonia, Cehoslovacia și Germania, ulterior, începând cu data de 30 aprilie 1986, acestea au ajuns în România, Bulgaria, Grecia și Turcia, conform unei informări postate pe Facebook, de către Arhivele Naționale ale României.
După accident s-a urmărit maniera în care au circulat curenții de aer și s-au făcut măsurători ale gradului de contaminare radioactivă în aer și la sol. În data de 1 mai 1986 autoritățile române cunoșteau faptul că fusese depășit nivelul de alarmare în Iași în privința contaminării la sol și în Galați în privința contaminării în aer.
„Solicitarea adresată reprezentanților autorităților sovietice de a fi informați cu privire la situația de la Cernobîl nu primise încă răspuns. S-a ales un colectiv care să răspundă de coordonarea eforturilor și s-a hotărât să se dea un comunicat către populație. S-a decis ca persoanele ce intră în România prin vama Ungheni să fie controlate, apa să fie folosită numai din surse subterane aflate la mare adâncime, iar cea de la suprafață să fie folosită numai în industrie, și s-a dispus să se întocmească o documentație pentru a ști cum pot fi limitate efectele substanțelor radioactive (ANR, SANIC, fond CC al PCR-Cancelarie, dosarul 40/1986 filele 2-7v)”, notează Arhivele Nationale ale Romaniei.
Raportul întocmit de general colonel Vasile Milea
Arhivele Naționale ale României au făcut public și raportul din 30 aprilie 1986, întocmit de general colonel Vasile Milea, ministrul apărării naționale, cu privire la informațiile obținute prin sistemul de ascultare radio referitoare la accidentul nuclear de la Cernobîl, precum și la măsurile luate de Ministerul Apărării Naționale, însoțit de trei anexe.
Pe 26 aprilie 1986, reactorul 4 al centralei nucleare din Cernobîl explodează, cauzând ceea ce este cunoscut în istorie drept ”cel mai mare dezastru ecologic din istoria umanității”. Conform unui raport Greenpeace, numărul deceselor cauzate de expunerea la radiații se ridică la aproape 100.000 de persoane dar oficial s-au înregistrat doar 56 de decese directe.
Centrala Atomoelectrică de la Cernobîl, situată într-o zonă împădurită, la circa 130 km nord de Kiev şi aproximativ 20 km sud de frontiera cu Belarus, era compusă din patru reactoare nucleare, capabile de a produce 4 GW de putere electrică. Reactoarele 1 şi 2 au fost construite între anii 1970 şi 1977, în timp ce reactoarele 3 şi 4 au fost finalizate în 1983. Alte două reactoare se aflau în construcţie la momentul accidentului.
Cum s-a petrecut explozia reactorului nuclear de la Cernobîl
Deflagrația s-a produs în jurul orei 01:30, distrugând capsula de beton din jurul reactorului. Aerul a pătruns în interior interacţionând cu grafitul fierbinte şi radioactiv, în urma reacţiei obţinându-se un gaz inflamabil care a provocat un incendiu în reactor. În total 8 tone de substanţe radioactive au fost aruncate din reactor şi împrăştiate în jurul zonei sau luate de vânt.
Ce s-a întâmplat după explozie
În primele zece ore de la producerea accidentului, a fost pompată apă în miezul reactorului pentru a stinge incendiul şi a opri eliberarea de materiale radioactive în atmosferă. Încercarea nu a fost încununată de succes și atunci s-a trecut la planul B.
Potrivit historia.ro, acesta a constat în aruncarea a circa 2 400 tone de plumb şi 1 800 tone de nisip, operaţiune demarată între 27 aprilie şi 5 mai cu ajutorul a peste 30 de elicoptere militare. Planul nu doar că nu a funcționat ci din contră, a agravat situatia. Ulterior, miezul reactorului a fost răcit cu azot, iar pe 6 mai s-a reuşit în sfârșit ca focul şi emisiile radioactive să fie ţinute sub control.
16 lucruri pe care trebuie să le știi despre urmările exploziei
1. Aproximativ cinci milioane de persoane din Ucraine, Belarus și Rusia trăiesc și azi în zone recunoscute la nivel oficial drept contaminate. Conform estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății, efectele dezastrului nuclear de la Cernobîl pot duce la încă 9.000 de decese. Zece reactoare de același tip ca cel folosit în 1986 sunt operaționale și azi în Rusia, din Leningrad la Smolensk la Kursk. Oamenii care trăiesc în aceste zone sunt expuși constant la doze ridicate de radiații, conform unei cercetări realizate de Greenpeace în colaborare cu oameni de știință din Ucraina.
2.Cantitatea de radiații eliberată după accident a fost de cel puțin 100 de ori mai puternică decât cea eliberată de bombele atomice de la Nagasaki și Hiroshima.
3.Ploi radioactive au fost înregistrate până și în Irlanda. Ucraina, Belarus și Rusia au fost țările cele mai afectate, înregistrând 63% din cantitatea totală de radiații emisă la Cernobîl.
4.Animalele care trăiesc în zona de excludere din jurul Cernobîlului manifestă o rată a mortalității mai mare, un număr crescut de mutații genetice și o rată de înmulțire scăzută.
5. Trei dintre reactoare au fost repornite și folosite pentru o perioadă de încă 13 ani!
6.Pădurea din apropiere a fost numită „pădurea roșie” deoarece radiațiile i-au dat o nuanță puternic roșcată, lăsând doar moarte în urma lor.
7.Oamenii din Prîpeat, orașul cel mai apropiat, au fost evacuați la două zile după dezastru. Până atunci, mulți dintre ei fuseseră deja expuși unui nivel înalt de radiații.
8.Prîpeat va rămâne abandonat deoarece plutoniul are nevoie de mai mult de 24 000 de ani pentru a-și reduce doar jumătate din intensitate.
9.Prîpeat a fost populat de animale precum lupi, cai sălbatici, castori sau mistreți. Animalele care trăiesc în zona de excludere din jurul Cernobîlului manifestă o rată a mortalității mai mare, un număr crescut de mutații genetice și rată de înmulțire scăzută.
10.Agențiile turistice organizează tururi ale Prîpeatului, orașul abandonat.
11.Radiațiile au fost atât de puternice încât ochii pompierului Vladimir Pravik și-au schimbat culoarea din căprui în albastru.
12.Suedia a fost prima țară care a informat lumea întreagă despre dezastru în timp ce guvernul ucrainean a decis, la început, să țină secretă știrea despre explozie.
13.În urma accidentului, materialul radioactiv a fost acoperit de o carapace din ciment aflată azi în stare de degradare avansată.
14.Pentru a stinge incendiul de la centrala nucleară au acționat 600 de pompieri
15.Aproximativ 800 000 de oameni au fost implicaţi în operaţiunile de curăţare de la Cernobîl, până în anul 1989, sănătatea lor fiind sever afectată.
16.Depunerile radioactive au afectat România mai ales în primeIe zile ale lunii mai, din cauza schimbării direcţiei vântului. În noaptea de 1 mai, staţiile care se ocupau cu măsurarea radioactivităţii au transmis că, în anumite zone ale ţării, s-au înregistrat valori depăşite ale radioactivităţii. Cel mai ridicat grad de poluare a fost atins în Iaşi, unde s-a ajuns la nivelul de alarmare. Totodată, radioactivitatea a crescut foarte mult şi în Suceava, Târgu-Mureş, Galaţi şi Tulcea.
– Servicii de creare site web
