Ce s-a întâmplat în România în ziua pomenirii morților a produs un scurt circuit în curvăsăria politică cu care ne-am obișnuit de câțiva ani încoace. Încă nu se pot calcula efectele depunerii mandatului de premier desemnat de către generalul cu patru stele, cum nu se poate bănui nici dacă gestul disperatului va avea urmări demne de consemnat.
Momentul e important însă pentru că am putut trăi în câteva minute istoria decăderii forțate a bandei politice care a acaparat puterea în PNL, sprijinită de Iohannis, la nici o lună după ce s-a văzut stăpână pe partidul istoric, dar și pe România.
Cu câteva ore înainte își proptiseră în iluzoriile fotolii de miniștri tovarăși de nădejde, gata să facă orice pentru a putea continua să rupă bucăți din bugetul țării și să le îndese în conturile lor. Că numai așa se poate explica bătălia dintre găști pentru impunerea la Justiție a „salteluței” Alinuța, sau la Finanțe a mutălăului ce nu știe care e salariul minim pe economie.
Sigur că încă nu am trecut podul, orice se poate întâmpla atâta vreme cât păpușarul de la Cotroceni continuă să creadă că se poate juca la nesfârșit cu desemnarea premierilor pentru guverne moarte din fașă, în vreme ce în țară se moare cu adevărat, pe capete.
Pentru că numai un descreierat poate să creadă în continuare că o țară poate fi condusă de un guvern minoritar în cea mai drastică criză din perioada modernă. Poate că există persoane care au tras ceva pe nas sau din sticla cu tărie de au ajuns să trăiască în această irealitate profundă, deși, la o secundă de trezire se poate vedea crunta realitate din domeniile esențiale.
Întrebarea care ar trebui să ne-o punem este cum de am permis ca astfel de gloabe umane să ajungă la conducerea țării? Ne sunt la îndemână doar explicații puerile, pe care nu le putem certifica, dar continuăm să ne amăgim că serviciile secrete și puterile străine ar fi cele vinovate de ce se întâmplă la noi și cu noi. E mai simplu, nu are rost să ne batem capul cu altceva.
Numai așa nu putem vedea că faraonul de la Cotroceni a făcut ce a vrut cu guvernele lui din 2015 încoace, dar s-a implicat masiv în dărâmarea celorlalte, orbit fiind de putere și total dezinteresat de problemele nației care l-a ales de două ori. Pentru asta a adus la putere premieri incapabili și miniștrii slugarnici care au avut pe agendă satisfacerea stăpânului, fără să le pese de consecințe, știindu-se protejați mai bine decât într-un buncăr atomic.
Până ce vom vedea ce se va întâmpla după evenimentele din ziua morților, putem să credem că România a scăpat definitiv de mortul politic Cîțu. Fapt care nu-i de neglijat, chiar dacă vom fi nevoiți să rămânem doar cu asta. Pentru el iluzia a luat sfârșit luni seara, toate planurile clocite în ultima lună s-au năruit. Cu ochii bulbucați, cu părul vopsit răvășit, derutat și neputincios a putut în sfârșit să vadă cum „echipa câștigătoare” se destramă în fața primului hop important apărut în cale.
Că așa se destramă toate găștile politice atunci când simt primejdia de a fi îndepărtate din preajma ciolanului, se repoziționează automat, caută să ajungă acolo unde nu le fuge pământul de sub picioare, nu le mai pasă de cel care le-a condus lăsându-l singur pe drumul pierzaniei.
Incompetentul și iresponsabilul fost premier și-a jucat rolul, comedia s-a sfârșit pentru el, dar coechipierii vor mai popula o vreme politica mioritică, c-așa-i românul, iartă și uită până ce îl ia dracu’…