În noaptea de 27 iunie 1953, după suferințe atroce în condiții de exterminare, într-o celulă mizeră, umedă și rece a penitenciarului de la Sighet, pleca la Domnul ”Episcopul tinerilor”, cel mai tânăr dintre episcopii martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma: episcopul dr. Ioan Suciu.
Născut la Blaj, la data de 4 decembrie 1907, ca al patrulea copil din cei cinci băieţi şi patru fete ai preotului Vasile și ai Mariei Suciu, micul Nelucu, așa cum îi spuneau în familie, a fost unul dintre «copiii Unirii», trăind pe viu sfârşitul unei lumi şi naşterea chinuită a celei noi ce i-a urmat, văzând ce a însemnat războiul în perioada domiciliului forţat de la Beiuş, dar şi după aceea, culminând cu euforia momentului istoric al Marii Unirii și reorganizarea anevoioasă a noii realități statale și bisericești din România Mare.
După absolvirea Liceului „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj a urmat studiile de teologie și filozofie la Institutul Angelicum din Roma, unde, la 24 de ani şi-a susţinut teza de doctorat, primind din partea ilustrului Reginald Garrigou-Lagrange inelul Universităţii, în semn de apreciere la superlativ fără precedent, în uimirea generală a asistenţei. Reîntors la Academia de la Blaj, a devenit după hirotonire cel mai iubit mentor al copiilor şi tinerilor, atât la cursurile de teologie și morală, cât şi la orele de fotbal – vechea lui pasiune – şi în alte activităţi cultural-spirituale cu tinerii din timpul liber, pentru care avea o vocație specială.
Având în vedere valoarea deosebită a pregătirii și pastorației sale, a fost hirotonit ca episcop în 1940, la numai 33 de ani (o vârstă ”cristică”, am putea spune – un caz fără precedent în istoria Bisericii Române Unite) și a rămas apoi pe perioada Diktatului la Oradea ca episcop auxiliar, trăind numeroase intimidări și persecuții şi insistând să obţină o audienţă la Mareşalul Antonescu pentru a-i prezenta condiţiile de teroare instituite de regimul horthyst in Ardealul de Nord.
În octombrie 1944, în condiţiile debandadei generate de avansarea frontului către Vest, un pluton horthyst l-a escortat pe episcopul Ioan Suciu si pe secretarul său afară din Palatul Episcopal din Oradea, cu intenţia declarată de a-i executa sub acuzaţia de sabotaj. Deruta generată de explozia unui proiectil în zona Pieţei Unirii şi apariţia unui ofiţer german (care le-a interzis execuţia sumară, în lipsa unei decizii a curţii marţiale) i-a salvat pe cei doi condamnaţi la moarte. Dar numai temporar…
În 1947, la 40 ani, Ioan Suciu a fost numit administrator apostolic al Mitropoliei Blajului, continuând în anul următor, în fața terorii bolșevice care se instala încet în România o activitate febrilă: memorii adresate guvernului, numeroase vizite în parohii și predici, corespondență cu Nunțiatura, scrisori pastorale.
A fost arestat de trei ori la Blaj: de două ori în septembrie 1948, în scop de intimidare și a treia oară definitiv, în octombrie al aceluiași an. Episcopul Ioan Suciu a fost primul episcop unit arestat de Securitate, în noaptea de 28 spre 29 octombrie 1948 şi, după o perioadă petrecută în lagărul de la Căldăruşani, a fost închis la Penitenciarul de la Sighet, fără proces, fără dreptul la un avocat și fără nicio condamnare.
În luna mai 1951, preoții au încercat în van să atragă atenția conducerii penitenciarului asupra faptului că medicul închisorii îl lăsa pur și simplu pe Episcopul Ioan Suciu să moară, în condițiile în care durerile de stomac deveniseră cumplite.
«Dumnezeu, ca să ne perfecționeze credința, se folosește de oameni, care, ca și bisturiul, provoacă durere; dar ei nu sunt vinovați în măsura în care credem noi. Ei sunt uneltele Domnului…» au fost printre ultimele lui cuvinte adresate colegilor lui de celulă, în încercarea incredibilă a suferindului de a-i îmbărbăta pe cei mai sănătoși de lângă el.
Și-a încheiat calvarul la numai 46 de ani, într-o noapte de iunie, în noaptea lungă a demnităţii României. Mormântul său din Cimitirul Săracilor de la Sighet, de pe malul Izei, a fost nivelat imediat şi locul său nici azi nu este cunoscut încă, aşteptând iluzoria Unire a românilor cu românii, a moroşenilor de peste Tisa cu cei de dincoace de ea, a noastră cu eroii noştri tăcuţi şi cu firul rupt al demnităţii noastre.
Ca un gest imens de reparație morală și de recunoaștere spirituală, pe baza dosarului de canonizare alcătuit și analizat între 1999 și 2019,
Episcopul tinerilor alături de ceilalți șase episcopi greco-catolici martiri, reprezentanţi ai Bisericii Române Unite au fost beatificaţi de către Sf. Părinte Papa Francisc în 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, în orașul în care s-a născut și din care a pășit pe drumul calvarului episcopul Ioan Suciu.
– Servicii de creare site web
