Pentru că azi, 6 martie 2018, se împlinesc 73 de ani de la instaurarea primului guvern comunist din România, vom reda câteva mărturisiri din cele scrise de către Ilie Lazăr( apropiat al lui Iuliu Maniu) în memoriile sale, despre Petru Groza, pe care l-a cunoscut foarte bine încă din timpul primului război mondial :
„….Citind cartea fostului meu subaltern din armata austro-ungară, azi prim-ministru al Țării Românești, Dr.Petru Groza,(nm: este vorba de cartea scrisă de Petru Groza – „În umbra celulei”) am crezut că ar fi bine să pun la punct unele afirmații care ne sunt cunoscute….
Dacă Dumnezeu mi-ar fi dat darul să pun pe hârtie tot ce cred și simt în acest moment (privat de libertate) despre carte și autorul ei, cu care am împărțit multe bucurii și supărări în cei 30 de ani de cunoștiință, cred că opinia publică românească l-ar vedea și cunoaște exact pe autor.
Noi nu credem în sinceritatea domnului Petru Groza și aceasta din mai multe motive.
Domnul Petru Groza nu este nici „prieten”, nici „sincer”. El urmărește un scop bine cunoscut, și, în funcție de acest scop a făcut și face compromisuri, în care el însuși nu crede…..
Noi, cei mai mulți dintre surtucarii ardeleni, am crescut cu mari greutăți, care d-lui Petru Groza nu i-au fost cunoscute. 90% suntem ieșiți din mediul satelor, am suferit umilințe, nedreptăți și temnițe. Domnul Petru Groza sub regimurile maghiare, n-a prea făcut parte din aceia care sufereau martiraj….
Nici că se putea că, doar sub „libertățile democratice” și sub guvernul „revoltatului ” P. Groza se mai menționa cenzură, niscaiva teroare și lagăre,, ba dacă îndrăznești să porți la butonieră tricolorul, ești ridicat de „gărzile cetățenești ,”aranjat ” și pe urmă iei drumul spre lagărul din Caracal. Dacă cumva încerci să te afirmi ca membru al unui partid istoric, te trimite la „Tribunalul Poporului „unde te judec[ tot „ai noștri „…….
Ardealul este azi în cea mai neagră mizerie și teroare, iar patronul fărădelegilor este „tovarășul ” Petru Groza, secondat de o seamă de ignoranți și înstrăinați….”
București, 30 mai 1945
Ilie Lazăr
( din loc ascuns de la Coana Miluța, de sub steag englezesc)
Ilie Lazăr, „Amintiri”, Fundația Academia Civică, 2000
Fotografia este făcută în 1974, la ultima întâlnire dintre cei doi apropiați colaboratori ai lui Iuliu Maniu. Doi ani mai târziu, în 1976, Ilie Lazăr a plecat la cele veșnice. Seniorul Coposu a vrut să meargă la Cluj la înmormântarea bunului său prieten, dar securitatea i-a interzis deplasarea!