In fiecare an, la 8 martie, in intreaga lume se sarbatoreste Ziua Natiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor si Pace Internationala (Ziua Internationala a Femeii), sarbatoare oficializata de Organizatia Natiunilor Unite (ONU) in anul 1975.
Din punct de vedere istoric, originile acestei sarbatori se regasesc in miscarile sindicale produse in America, la inceputul secolului trecut. Astfel, in 1908, in ultima duminica a lunii februarie, femeile socialiste din Statele Unite au organizat prima Zi a Femeilor, marcata prin demonstratii ample prin care se cerea dreptul de vot, drepturi politice si economice pentru femei.
Dupa alti doi ani de proteste ale femeilor impotriva conditiilor inumane de lucru, in anul 1910, Internationala Socialista reunita la Copenhaga a hotarat instituirea unei zile dedicate femeii, fara a stabili, insa, o data anume. Totusi, la 19 mai 1911, in Germania, Austria, Danemarca, precum si in alte state europene, se sarbatorea prima Zi Internationala a Femeii, zi asociata cu lupta femeilor pentru emancipare.
In 1975, ONU a recunoscut oficial data de 8 martie ca Zi Internationala a Femeii. Ca urmare, ONU a proclamat anul 1975 ca An International al Femeii, iar perioada 1976-1985 a devenit Deceniul ONU pentru femei.
Prezenta femeilor in viata publica variaza foarte mult de la o zona la alta a lumii.
La 5 martie a.c Consiliul Europei critica, intr-un raport prezentat la Strasbourg, subreprezentarea femeilor in luarea deciziilor politice si publice in statele membre ale organizatiei, in pofida unor progrese inregistrate din 2005.
Potrivit documentului, care analizeaza situatia din 42 din cele 47 state membre ale Consiliului Europei, procentul femeilor ministri este de 28,6%, iar cel al femeilor alese in parlamentele nationale atinge 21,7%, cifre mult sub pragul de 40% recomandat de organizatia paneuroepana.
In septembrie 2008, peste acest prag se aflau Finlanda si Spania, unde participarea femeilor in guverne depasea 50 procente, Austria – 46%, Franta – 43,6% si Belgia – 40%.
O situatie asemanatoare exista si in parlamentele nationale, unde numai Suedia, Finlanda si Olanda au atins procentul recomandat, de 40%, la polul opus aflandu-se Georgia – 5% si Turcia – 9,1%. Raportul mai constata prezenta unor femei in fruntea a doua state, Finlanda si Irlanda, dar si a doua guverne, in Germania si Ucraina.
In schimb, tara cu cei mai multi primari femei este Rusia, 29,5%, media statelor organizatiei fiind de numai 10,2%.
FOTO: Lucian Petru Goja
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
