A murit Claudiu Iordache, directorul Institutului Revoluției Române

Claudiu Iordache a fost director general al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, din 2004 până în martie 2018, când a fost demis într-un mod controversat. A fost demonstrant în Revoluția Română din Timișoara din primele ore, în primul oraș declarat de revoluționari liber de comunism. Este unul din cei 11 membri fondatori ai Societății Timișoara, organizație înființată în prima lună după Revoluţia din decembrie 1989 „ca urmare a confiscării acesteia, la Bucureşti, de către nomenclatura comunistă”.

Societatea Timișoara a emis „Proclamația de la Timișoara”, al cărei punct 8 propunea o Lege a Lustrației. La acel moment, Iordache a fost împotriva aplicării Punctului 8 de la Timișoara, considerând că este îndreptat strict împotriva lui Ion Iliescu. În anul 2014 a declarat că „Ar fi trebuit să susţin ca Punctul 8 de la Timişoara să se fi aplicat în societatea românească. I-am fi împiedicat să pună mâna pe România”.

Claudiu Iordache avea 79 de ani.

Activități publice:
Membru fondator al Frontului Democratic Român, primul partid antitotalitar din România, înființat în 20 decembrie 1989 în balconul Operei din Timișoara, în zilele Revoluției Române.

Membru în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională Timiş (1990)

Parlamentar în Adunarea Constituantă (deputat) (1990 -1992)

Vicepreședinte al Comisiei de Cultură a Camerei Deputaților (1990 -1991)

Președintele Comisiei de prietenie România-Franța (1990 -1991)

Prim-vicepreședinte al Frontului Salvării Naționale (1990 -1991)

Membru fondator al Partidului “Convenția Solidarității Sociale” (1992)

Președinte al Partidului “A Treia Forţă” (1995)

Șef cabinet senatorial (1997-1998; 2001-2003)

Consilier de Stat la Preşedinţia României (2004)

Director General Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989

Distincții:
Medalia “Revoluţia Română din Decembrie 1989” (1991)

Diploma şi Medalia Aniversară “10 ani de la Revoluţia Română” (1999)

Ordinul Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (2004)

Ordinul Naţional “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (2004)

Cetățean de onoare al orașului Timișoara (2014)

Publicistică:
Redactor publicația EXPRES (1993), publicist, editor senior

Editor Senior PRIVIREA (1996)

Director editorial revista LUMEA Magazin(1998)

Director publicația OPINII PARALELE (1998)

Șef de Secție CURENTUL (1999)

Redactor Şef publicaţia REPUBLICA (2005)

Activitate literară:
Poet, dramaturg, prozator, eseist, membru al Uniunii Scriitorilor

Premii:
Literatura SF: premiul I și III, anii 1977/1978

Premiul UNITER: Un Tomis Întârziat, premiul II pentru Teatru Radiofonic, regia Adrian Pintea.

Fişa bibliografică a autorului în Dicţionarul General al Literaturii Române – Academia Română (2005)

Cărți publicate:
Unde, ce, cum – poezie; Isus s-a născut la Timişoara – eseu; România Pierdută – eseu; Diamantul de gheaţă – roman; Fata și moartea – eseu; Singur între români – eseu; Clasa nevrednică – eseu; Polul de putere – eseu; O Românie de câștigat – eseu; Homo Europaeus – poem; Egeea – poem; Homo Posteritas – eseu; Securitatea – Confiscarea unei națiuni – eseu; Grec – poem; Agonia postdecembristă – publicistică; Revoluția românilor – eseu; Apocalipsa după Cioran – eseu; România la asfințit – eseu; Nervurile transparenței – poeme, Omul de mlaștină – eseu, Anul 1989 – istorie, Românul frumos, eseu.

Piese de teatru:
Cine aprinde stelele – Teatrul Baia Mare

Într-un Tomis întârziat, Teatrul Radiofonic – Nominalizat UNITER, 1994

Urma – Teatrul Radiofonic

Texte publicate – editorial, analiză politică: Orizont, România Literară, Luceafărul, Facla, Vatra, Flacăra (anterior lui 1989), Dimineața, Azi, Ziua, România Liberă, Expres, Privirea, Curentul, Caiete Critice, Glasul Națiunii (Basarabia), Lumea, Dosarele Istoriei, Convorbiri literare, Caietele Revoluției.