A plecat dintre noi și Ion Caramitru…

Actorul Ion Caramitru a murit, la vârsta de 79 de ani. Era internat de mai multe săptămâni la Spitalul Elias din București din cauza unor probleme de sănătate şi abia la începutul lunii august medicii au reuşit să afle că avea o infecţie în sânge.

Recent, actorul Ion Caramitru trebuia să se afle la Iași pentru a participa la Festivalul Serile Filmului Românesc (SFR), dar, din cauza problemelor medicale, a lipsit de la eveniment.

Ion Caramitru a fost actor de teatru și film, regizor și politician român. Din anul 1990 a fost președinte al UNITER din 1990, iar din 2005 a ocupat funcția de director al Teatrului Național din București. A fost ministru al Culturii între 1996 și 2000, în cabinetul condus de Victor Ciorbea.

„Bucuria sufletului şi a minţii într-o sală de teatru poate compensa supărările diurne, pentru că  Teatrul rămâne interesant, bogat, semnificativ şi cald. Indiferent de context, Teatrul se reface prin el însuşi. El nu va dispărea, va fi mereu în căutare”, spunea actorul Ion Caramitru.

A avut numeroase roluri la Teatrul pe care l-a condus, în: „Jurnal de România.1989”, un spectacol de Carmen Lidia Vidu, 2020, Shylock – “Neguţătorul din Veneţia” de William Shakespeare, regia Alexander Morfov, 2019, Viktor Rizenghevici – „UFO” de Ivan Vyrypaev, regia Bobi Pricop, 2017, Prospero – „Furtuna” după William Shakespeare, regia Alexander Morfov, 2014, Recital – „Dor de Eminescu”, 2012, Pierre – „Dineu cu proşti” de Francis Veber, regia Ion Caramitru, din 2012, Macbeth – „Macbeth” de William Shakespeare, regia Radu Penciulescu, 2011, Eduard al III-lea – „Eduard al III-lea” de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu, 2008, „Dialoguri şi fantezii în jazz” – spectacol de poezie şi muzică alături de Johnny Răducanu, Romeo – „Romeo şi Julieta” de William Shakespeare, regia Val Mugur, 1967, Mircea Basarab – „Vlaicu Vodă” de Alexandru Davila, regia Sică Alexandrescu, 1965, Eminescu – „Eminescu” de Mircea Ştefănescu, regia Sică Alexandrescu, 1964, Perdican – „Să nu te joci cu dragostea” de Alfred de Musset, regia Moni Ghelerter, 1964.

“Lupta pentru «Hamlet», a fost o luptă câştigată neaşteptat cu cenzura şi cu miracolul eliberării de cenzură a spectacolului. Un eveniment remarcabil în viaţa lui Toca. Imediat după momentul ‘89, eram undeva pe la începutul lui ianuarie ‘90, când am făcut nişte repetiţii pentru spectacolul care urma să se joace, iar seara, în cabină, înainte de a intra în scenă,am intrat în panică pentru că nu ştiam ce trebuie să mai joc.

Spectacolul avea o conotaţie foarte puternică împotriva sistemului, era gândit cu totul anti-sistem. Ce putea să fie mai trist şi mai relevant decât destinul unui tânăr care trăia într-o lume închisă, militarizată, o lume a crimei şi a terorii? Acesta era Hamlet-ul pe care-l jucam noi. De altfel, piesa aceasta, indiferent în ce ţară s-a jucat, dacă spaţiul acela era umbrit de tiranie, întotdeauna a avut un impact social mare.

În seara spectacolului mi-am dat seama că lumea se schimbase, trăiam în libertate. Sau aşa credeam noi! Nu ştiam ce urmează să joc în seara aceea şi ce trebuie să le transmit oamenilor. Sentimentul acela de panică nu l-am mai trait niciodată înaintea unui spectacol. Ce putea să mai spună publicului de acum acel Hamlet? M-am îngrozit, îmi venea să fug pentru că aveam senzaţia că va trebui să mimez lucruri pe care înainte le jucam organic, le trăiam. Singura scăpare era să mă las în voia textului, ceea ce am şi făcut. Mi-am propus să spun textul şi să văd ce se întâmplă.

Încet, încet s-a instalat în mine un alt tip de revelaţie, pentru că am înţeles că textul acesta trăia prin el însuşi. Dacă ar trebui să dau o definiţie a ceea ce am trăit atunci, ar suna cam aşa: până în 1989, eu îl jucam pe Hamlet, după aceea, Hamlet m-a jucat pe mine”, spunea Ion Caramitru despre un rol pe care şi-l doreşte orice actor, pe care l-a jucat la „Bulandra” în 1985, în regia lui Alexandru Tocilescu.