Condamnat prima oară în ’48, la 4 ani de închisoare, a fost apoi eliberat dar cu domiciliul forţat, sfârșind încarcerat, cu o pedeapsa de 21 de ani de temniţă grea. Și-a petrecut aproape toată tinereţea prin închisorile comuniste. A trecut pe rând pe la Jilava, Piteşti, închisoare destinată exclusiv studenţilor, unde a fost bătut de foşti colegi convertiţi la comunism, apoi Gherla, Închisoarea Militară Constanţa şi Aiud.
Mărturia sa tulburătoare l-a inspirat pe Toma Enache când a făcut filmul „Între Chin și Amin”.
„Şi eu am trecut prin acest proces (n.r. de „reeducare”). La început nu mi-am dat seama că sunt în stare să te omoare dacă refuzi această reeducare. Am realizat asta mai târziu. Când am ajuns în faţa comisiei formate din oamenii lui Ţurcanu, l-am recunoscut pe unul dintre studenţii pe care îi întâlnisem la grevele studenţeşti din Cluj, din 1946. Iniţial am spus că accept reeducarea, dar nu după metodele sovietice ale lui Makarenko, pentru că acele metode vizau delicvenţii de drept comun, lipsiţi de orice crez. Nu m-au lăsat să termin ce aveam de spus, că au tăbărât pe mine şi m-am trezit abia a doua zi. M-au bătut cu bastoane, scânduri şi tot ce mai aveau pe-acolo. Am fost bătut groaznic. Am întrebat apoi un coleg ce s-a întâmplat cu mine, în acele zile din martie 1950, pentru că nu înţelegeam ce se întâmplă. Cumplit era că erai bătut de colegi care avuseseră acelaşi crez cu tine. În nicio ţară din Europa, fostă comunistă, nu s-a petrecut aşa ceva, ci doar la noi, pentru că noi am luptat de la început împotriva bolşevismului. Se spune că bătaia a început la 6 decembrie 1949, de Sfântul Nicolae. Nu, începuturile au avut loc în urmă cu o lună, când în camera 1 a penitenciarului au intrat studenţii care veniseră cu reeducarea de la Suceava. S-a provocat intenţionat un incident şi a început bătaia între echipa lui Ţurcanu şi restul deţinuţilor. Brusc, a apărut directorul închisorii cu cinci gardieni. Totul fusese regizat. Şi acest experiment a continuat la Piteşti până în august 1951, când s-a desfiinţat închisoarea pentru studenţi. O parte dintre ei au fost trimişi la Canal, iar o parte la Gherla.”