Acțiuni de ecologizare în județ

Falimentul mineritului în România a adus un dezastru ecologic în Maramureş. 315 halde de steril şi 16 iazuri de decantare au rămas în urma REMIN. După câteva accidente, deversări, scandaluri, a început o acţiune de ecologizare cu multă vâlvă, pompă, dar care s-a dezumflat încet. Multe dintre iazuri şi halde au rămas parţial sau deloc ecologizate. Dar există şi locuri unde s-a făcut treabă. Oraşul Cavnic are, cel puţin la vedere, la drum, câteva exemple pozitive.

Prima locaţie e cea de la Plopiş. E pe teritoriul comunei Şişeşti, dar era evident tributară minelor din Cavnic. După închiderea mineritului, sătenii erau disperaţi atât pe timp de vară, când culturile lor erau prăfuite de nori de steril, cât şi iarna-primăvara, când ploile antrenau steril ce ajungea în râul Cavnic, ce curge pe la baza haldei. A fost ecologizat, acum arată, de departe, ca o mare păşune. Nu e folosită, dar se văd drumuri ale sătenilor, spre pădure sau spre proprietăţi. Au fost ceva discuţii la început, când nu era fixat pământul şi fiecare traversare săpa în sol şi scotea sterilul la iveală. A doua locaţie aparţine Şurdeştiului, în stânga drumului judeţean, cum mergi spre Cavnic. Evident, sterilul e tot…al Cavnicului, dar terenul al Şişeştiului, ba legenda spune că până la blocurile din central oraşului! Halda de aici e de nerecunoscut. Era un munte de steril, cu o vale frumoasă ce venea în cascade, dar care antrena steril. În vârf, se adunase apă şi se născuse un lac, pe haldă, ce, cum-necum, se populase cu peşte. Căvnicarii chiar pescuiau acolo! Locul a fost ecologizat. Sunt drumuri pietruite pe haldă, pusă folie, strat de pământ, înierbat şi plantaţi salcâmi. Deo­camdată, cel mai bine ecologizată haldă văzută în Maramureş, deşi şi aici pe alocuri apare sterilul, sunt eroziuni şi locuri unde în ciuda canalizării pluviale, apa a luat-o razna. Până şi lacul dă semne c-ar vrea să renască, dovadă stau plantele de apă de pe platoul din vârf. Sigur, să nu ne lăsăm înşelaţi…sub dea­lul ce pare inocent sunt mii şi mii de tone de steril şi uneori concentrate. Se vede în şanţurile ce duc apa la vale… ce ino­cent e dealul înierbat. În fine, exact la intrarea în Cavnic, vizavi de halda anterioară, e cea care servise şi ca groapă de gunoi a oraşului, odinioară. Se află la baza unui deal ce a fost răvăşit de furtuna de acum câţiva ani, aproape golit de pădure. Aici, guvernul norvegian, printr-un experiment făcut la noi de Ministerul lor al Industriilor, a testat o folie protectoare, ino­vativă la acel moment. S-a acoperit halda, s-a pus pământ şi s-a înierbat. Fără copaci. Deşi se văd pe alocuri eroziuni, urme ale curgerii apelor pluviale, halda se păstrează bine. Cea mai bună dovadă, pe ea pasc oi fără cea mai mică problemă.

Altfel spus, se poate. Alte iazuri şi halde îşi aşteaptă rândul. La fonduri care, cumva, s-au evaporat. Cele de la intrarea în Baia Sprie, de la Bozânta, din Strâmbu Băiuţ poluează în continuare.