Acum, în ceea ce privește partidul despre care a vorbit Liviu Dragnea. Nu cunosc detalii, nu știu care este formula de înregistrare, nu știu cine l-a înregistrat, care este statutul său, care este programul său politic.
Ceea ce îmi este clar este că în România, în condițiile unui nivel de euroscepticism tot mai ridicat și o tentație tot mai mare de suveranism, de abordare, să spunem, mult mai atentă a relației cu UE, în aceste condiții acel segment de populație și deci de electorat care a votat de-a lungul anilor cu PUNR pentru anumite rațiuni, cu UNPR pentru alte rațiuni oarecum asemănătoare sau cu PRM, într-o anumită perioadă de timp, reprezintă un segment de 10-15 la sută pe care s-a instalat destul de bine AUR și care reprezintă, să spunem, o componentă națională uneori cu nuanțe naționaliste, uneori cu exagerări, uneori cu nuanțe de extremism.
Este o zonă care se dezvoltă ca un acordeon în funcție și de nivelul de sărăcie din țară și dacă veți urmări statisticile veți observa că, la alegeri, în funcție de nivelul de starea economică din țară, avem o creștere sau o descreștere a acestui procent, al acestui segment de 10-15 la sută.
Cât timp a fost președinte, Dragnea a încercat în mod evident să adauge poate într-un mod exagerat o dimensiune națională de patriotism economic PSD-ului. Ceea ce după părerea mea era o idee foarte bună, dar nu cred că a fost foarte bine pusă în aplicare.
În ultimii ani am vorbit destul de des despre nevoia ca PSD-ul să-și adauge și o componentă socială mai puternică, și o componentă națională mai puternică. Într-o formulă moderată ar trebui să-și adauge în condițiile de acum de competiție din ce în ce mai puternică în interiorul UE, în condițiile pandemiei, în condițiile în care se renaționalizează politica externă a acestor state, ar trebui deci să-și adauge aceste componente.
Dacă nu, sigur că Dragnea poate să atragă o parte din acești oameni pentru o formulă sau alta a acestor partide pe care le-am menționat și care fie se vor topi ulterior în AUR, fie după aceea partidul AUR, ca atare, se va transforma într-o federație de partide sau într-o alianță mai largă.
De aceea, eu cred că ar trebui în mare măsură și ar fi foarte important ca, dincolo de ceea ce poate să fie planul personal al lui Dragnea, bazat pe o frustrare care este evidentă, să înțelegem că în România, în condițiile în care gradul de sărăcie crește, vor apărea din ce în ce mai puternic aceste rădăcini ale unei mișcări cu tendințe spre extreme naționale sau chiar naționaliste. (Adrian Năstase)