Marius Pop
Sfara Tours
Trebuie sa recunosc ca mi-am dorit mult sa ajung in Georgia. In urma cu doi ani eram in Armenia si doar nesansa a facut sa nu pot ajunge si la Tbilisi macar pentru o zi. Poate ca e un moment potrivit pentru orice si …momentul potrivit a fost acum si nu atunci.
Zbor Turkish Airlines pe care toata lumea i-a laudat pentru calitatea serviciilor. Compania se mandreste cu premiul primit pentru al doilea an consecutive ca cea mai buna companie aeriana europeana. Dupa parerea mea nu sunt deasupra altora decat dintr-un singur punct de vedere: servesc mancare la bord. E ceva, nu? In conditiile in care in ziua de azi toate companiile taie din servicii ca sa ramana cu preturi competitive. Escala la Istanbul pentru o ora jumatate, numai bine pentru a arunca o privire in duty free urile insiratea de-a lungul aeroportului.
In fata aeroportului taxiurile erau aliniate disciplinat, in fata lor fiind un “controlor de traffic”, angajat al aeroportului, care te “repartiza” la masina. Prima intrebare era unde te duci, iar dup a ce auzea destinatia, zambea dand afirmativ din cap. Toate taxiurile erau albe, noi, SUV uri. Odata urcat observ ca “controlorul” face semn soferului sa porneasca taxatorul si sa isi puna centura. Abia apoi am vazut ca pe fiecare usa era inscriptionat “ask the driver to start the tax machine please” adica “cereti soferului sa porneasca taxatorul”. Din aeroport legatura cu orasul este facuta de o mica autostrada, doua benzi pe sens si asfalt proaspat
Numele orasului spun localnicii s-ar traduce prin “orasul cald” datorita faptului ca in zona se gasesc multe izvoare termale. Exista si o legenda care spune ca regele vana pe aceste tinuturi iar la un moment dat soimul lui nu s-a mai intors. L-au gasit “fiert” intr-un izvor de la marginea padurii. Capitala Georgiei este impartita neoficial in doua zone conectate de poduri peste raul Mtkvari: cea noua si “old city” in care am recunoscut aerul Lipscanilor. Aerul doar…deoarece curatenia, ordinea, bunul gust erau de prima clasa. Anticul oras este strajuit de Statuia “Mamei Georgiei” ridicata in 1958 la aniverasarea a 1500 de ani de atestare documentara a Tbilisiului. In mana stanga tine o cupa cu vin (pentru prieteni si vizitatori) iar in mana dreapta o spada (pentru eventualii dusmani). In spatele ei se gaseste ce a mai ramas din fortareata Narikala ridicata in secolul IV.
In oras se gasesc nenumarate locatii de vizitat: Biserica Anchiskhati (sec. VI), Catedrala Sioni (sec. VII), muzeul etnografic in aer liber, muzeul de istorie, muzeul national, etc. Orasul are si funicular a carei costructie a inceput – atentie – in 1903 si care functioneaza din 1904. Desigur el a fost renovat pe parcurs iar acum instalatia si cabinele sunt de ultima generatie. Decizia construirii lui a fost luata din dorinta de a popula si zona platoului Mtatsminda (muntele sfant) care atunci nu era conectata cu restul orasului. Orasul este deosebit de curat iar Rezi imi spunea ca este foarte sigur. In zona veche a orasului erau insa si binecunoscutii “cocalari” cu tricouri supraelastice sau din plasa.
Cu siguranta multe dintre cladirile emblematice au aerul sovietic dar au fost puse in valoare prin sisteme de iluminat foarte bine gandite. Tot central orasului este “under construction”. Se monteaza dale pietnoale, se aranjeaza fatadele cladirilor, se spala in permanenta. Soferii insa si stilul lor de condus aduce mult cu cel balcanic. Casele de pariuri si salile de jocuri au impanzit orasul desi lumea se uita cu scepticism la ele.
Am intrat si noi intr-un local unde se servea mancare traditionala. Painea locala “puri” este coapta in cuptoare traditionale de cele mai multe ori. Masa la care stateam oferea “panorama” asupra unui astfel de cuptor. Hachapuri este painea umpluta cu branza care in momentul in care trece prin fata ta, lasa un miros care te ademmeneste si convinge ca trebuie sa incerci. Gustul este fantastic.
De altfel gustul este fantastic pentru tot ce am servit: Shashlyk (un sortiment de kebab), khinkali (galusti cu carne) sau bazhe (friptura de pui). In ceea ce priveste galustile, ele se mananca cu o tehnica speciala pentru a nu risipi sosul din interior.
Marturisesc ca nu este usor. Partea superioara nu se mananca deoarece aluatul este necopt dar se pastreaza in farfurie si se numara la final. De fiecare data cand se serveste khinkali, de atatea ori mesenii au un concurs: cine mananca mai multe. Astfel de galusti am vazut si in Ucraina, dar acolo se servesc reci si in special cu branza sau gem.
Bautura traditionala este vinul, in general rosu, dar se consuma si multa bere. Exista dovezi arheologice care atesta productia vinului in zona din anul 5000 IC, locuitorilor facandu-le o deosebita placere sa isi numeasca tara “leaganul vinului” sau “locul unde s-a nascut vinul”. De altfel in Georgia se gasesc 521 de varietati de struguri. In Georgia, traditia toastatului este una importanta care se respecta cu sfintenie. La fiecare ridicare de pahar se spune cate un toast. Si georgienii au tuica lor numita “chacha” care se face de regula din struguri dar la fel de bine poate sa fie si din alte fructe. Ca si in cazul nostru, se gaseste si in magazine dar adevarata bautura este cea facuta in casa. Din punct de vedere al bauturilor racoritoare, merita mentionat “Legidze Waters”, facute doar din fructe, fara aditivi, chimicale sau zahar. O masa pentru doua persoane a costat 30 de lari (15 euro).
Tbilisi este atestat documentar in sec. IV dC, data la care este mentionat ca fiind o puternica fortareata cu un important rol defensiv pentru intreg regatul georgian. De-a lungul anilor orasul a trecut sub stapanirea arabilor sau persilor, estimarile fiind ca orasul a fost cucerit de peste 80 de ori. Astfel se explica de ce arhitectonic si cultural orasul este un amestec intre Est si Vest. De-a lungul Bulevardului Rustaveli se gasesc unele dintre cele mai importante cladiri si piete: piata Independentei, teatrul de stat, primaria, monumentul ridicat in memoria lui Pushkin, opera, teatrul academic sau fosta resedinta a vice regelui Imperiului Rus. Zona este plina de verdeata si deosebit de curata.
Sursa: Advertorial