Marius Pop, Sfara Tours Baia Mare
Cand ajungi la o temperatura de 15 grade Celsius plecand de la minus 10, esti din start bine dispus si optimist. Pe langa aceasta, oamenii, culorile, mirosurile si privelistile te lasa fara glas. E ca si cand citesti o poveste si apoi noaptea te visezi in ea, erou principal. Din pacate este o poveste care se termina prea repede…
Zbor Wizzair Bucuresti – Valencia. Multe dintre povestile legate de zborurile low-cost sunt doar povesti. Am zburat de zeci de ori cu companii low cost si de sute de ori cu curse ale companiilor clasice. In afara snackului servit la bordul celor din urma, nu am simtit decat o diferenta: pretul. Asadar, pentru mine a fost mereu simplu: daca un snack sau o pungulita de alune merita o diferenta de pret atat de mare, atunci plateste-o…Desigur exista si exceptii dar despre aceasta vreau sa va vorbesc intr-un articol separat.
Valencia. De obicei prefer sa calatoresc cu un bagaj de mana pentru a evita asteptarea dupa zbor, asa ca am iesit repede din terminalul mic si intunecos in partea de sosiri. Imi cautam cu privirea prietenul care ma astepta. L-am zarit repede si in cateva minute aveam bagajul in portbagajul masinii sale. Aveam de parcurs aproape 300 de km spre Alicante si apoi Murcia si obisnuinta cu drumurile noastre imi dadea fiori. Repede am realizat ca sunt in alta lume, una extraordinar de placuta din punct de vedere al raportului distanta timp. Am rugat respectivul prieten sa oprim la un moment dat pentru o cafea, dar ceea ce m-a facut sa ii cer asta nu era cafeaua in sine, ci curiozitatea de a vedea un local de tranzit la o iesire oarecare de pe autostrada. In cateva minute am oprit si dupa primul pas facut m-am bucurat foarte mult pentru alegere. Mirosul de cafea tare, de paine prajita, sunetele unui televizor din anii 80, cativa soferi obositi sorbind din ceasca…In acel moment nu imi imaginam nimic mai frumos. Cafeaua buna, sendvisurile proaspat facute, gustul jambonului se potriveau perfect cu fata surazatoare a chelneritei barman…
Molina de Segura. Oboseala isi spune cuvantul, dar sunt fericit. Astept cu nerabdare a doua zi, sunt plin de curiozitate, am atatea intrebari, vreau sa vad atatea locuri, vreau sa vad oamenii, sa vorbesc cu ei, sa intru oarecum in viata lor… Deschid ochii si privirea imi cade pe ceasul de pe peretele alb:10.03. Perfect, imi spun, ma ridic si din mers iau cafeaua din mana prietenului meu care venea sa ma trezeasca. Ies pe terasa si ma topesc in razele soarelui. Ce sentiment minunat! Bem repede cafeaua si iesim pe strazi. Un oras mic, cochet, curat, cu oameni zambitori. „Mi-ar placea sa locuiesc aici”, imi spun in sinea mea. Imi pierd gandurile si incep sa numar portocalii de pe marginea trotuarului. Am fost „avertizat” ca sunt salbatici dar tentatia a fost mare… Daca estetic sunt identice cu portocalele pe care le stim cu totii, la gust sunt amare. Atat de amare incat va sfatuiesc sa nu le incercati.
Sunt invitat la pranz si obisnuinta imi spunea ca un pranz e un loc unde trebuie sa stai frumos la masa, sa arati ca ai bunele maniere etc. Aici in schimb nu era tocmai asa. Pranzul se ia in mici baruri, unde servesti vestitele „tapas”, la bar. Tapas sunt de fapt aperitive sau mini gustari, de toate tipurile si gusturile, care pot fi servite reci sau calde, gatite sau crude. In Spania „tapas” fac parte din cultura populara de sute de ani si nimeni nu ar renunta la ele pentru nimic in lume. Legenda spune ca regele Alfons al X-lea si-a revenit din boala consumand mici cantitati de vin intre care servea aceste mici gustari. Dupa insanatosirea completa, Alfons a ordonat ca niciun bar sau taverna sa nu mai poata comercializa vin fara aceste gustari. Altii spun ca „tapas” care provine din „tapa” adica a acoperi sunt aparute in evul mediu cand in Andalusia in special cei care consumau vinul dulce al regiunii (sherry), nu lasau paharele descoperite pentru a nu pierde buchetul si le acopereau cu felii de jambon sau chorizo.
La acest prim pranz ma intrebam cum se face ca lumea iesita sa ia masa de pranz de la munca consuma alcool… Am primit o explicatie simpla: „bautura nu are decat un efect digestiv pentru ca mancam bine…”.
Dupa cateva zile am fost invitat la un alt pranz de catre familia prietenilor nostri. De aceasta data am stat la o masa asa cum stim noi masa. Insa mancarea a fost servita sub aceeasi forma, tapas, bere si vin. Pe langa mancarea in sine, am fost din nou surprins de oameni. Atat de cei cu care stateam la masa cat si a celor de la mesele din jur si a personalului din bar. Sunt toti o mare familie si chiar daca nu te cunosc, chiar daca te vad prima data esti unul de-ai lor. Si astfel, ai un sentiment de apartenenta din primele zile. Am inteles in scurt timp cum a ajuns comunitatea romaneasca atat de numeroasa in Spania: limba este usor de invatat iar oamenii sunt fantastici. Daca mai e cazul sa amintesc de amabilitatea ospatarilor…Nu cred ca e cazul… Peste tot sunt extraordinari. La finalul pranzului, dupa cateva clipe de neatentie, am observat pe masa a multime de sticle cu lichior, digestive etc. Firesc am intrebat ce e cu ele si cine a comandat. raspunsul m-a naucit pur si simplu: “nimeni. au fost aduse ca cine doreste sa se serveasca”. Imi imaginam ce s-ar fi intamplat intr-o carciuma din Romania. Era sa uit: erau din partea casei.
Trecusera deja cateva zile si simteam ca ceva lipseste… Eram atat de aproape de mare si totusi inca nu o vazusem, simtisem. Prietenii mei au avut grija sa rezolve aceasta problema insa. O duminica frumoasa, un drum scurt si iata-ne ajunsi: Cabo de Palos, un port aferent municipalitatii Cartagena, regiunea Murcia. Dupa ghidurile pe care le citisem inainte, numele acestui loc provine din latina „palua”, insemnand laguna. Dupa spanioli, explicatia ghidurilor este total gresita si de fapt numele s-ar traduce: „Varful batului” sau „Capatul batului”.
 |
 |
Este o zona turistica care se intinde pe intreaga fasie (22 km) care despartea Marea Mediterana de Mar Menor. Mar Menor, in traducerea Marea cea Mica este cel mai mare lac din intreaga Spanie fiind declarata de catre ONU zona protejata. Constructii mai degraba noi si moderne, plaje cu nisip fin, palmieri si restaurante, cafenele si din nou…lume zambitoare. Citisem si auzisem ca aici se mananca cel mai bun orez negru cu crabi. Trebuia incercat. Trebuia verificata veridicitatea povestii
Trebuie sa confirm: povestile despre cel mai bun orez negru din Costa Calida sunt adevarate. Un meniu la care nu am avut pur si simplu ce obiecta. La acest sentiment foarte placut a contribuit cu siguranta si atmosfera, savoarea locului, briza marii si… soarele.
Spre seara am ajuns in Murcia, capitala regiunii cu acelasi nume. Am fost surprins sa aflu ca aceasta regiune este cel mai mare producator de fructe, legume si flori din Europa. Am fost si mai surprins cand am aflat ca Romania are un Consulat Onorific in Murcia (adresa: Avenida de los Rectores nr. 3, Edificio Paraninfo, 30100, Telefon: 0034 968 879 567, Consul onorific: Dl. José David Perez Perezt ). Dintre punctele de atractie pentru turisti amintesc doar cateva: Catedrala Sf. Maria din secolul XV, Palatul Almudi, castelul Monteagudo sau Muzeul Ramon Gaya.
Seara, dupa ora 18, lumea iese pe strazi, in pietele din centrul orasului, pe terasele aflate la tot pasul sau in parcurile de pe malul raului Segura care traverseaza orasul. Este aceeasi atmosfera calma, calda, prietenoasa care te face sa crezi ca oamenii acestia nu au nicio grija desi peste tot se vorbeste de criza economica in care se gaseste aceasta tara. Am intrebat daca inainte de aceasta criza oamenii se comportau altfel, daca si-au schimbat din obiceiuri. Atunci am primit ca raspuns un simplu “nu” insa la finalul vizitei am inteles ca acest „nu” nu este simplu de loc. Este vorba de sute de ani de traditie pe care spaniolii nu au de gand sa o schimbe, indiferent de criza.
Exista cateva lucruri sfinte in aceasta tara: pauza de la pranz de care am auzit cu totii, asa numita siesta, plimbarea de seara in oras, cafeaua si aperitivul servite pe terasa inainte de masa de pranz, jambonul care nu lipseste din nicio casa.
Iar daca doriti sa aveti informatii concrete despre plecari si preturi va stam cu placere la dispozitie in oricare din sediile noastre din Baia Mare: George Cosbuc nr. 12, tel. 0262-206222, Gold Plaza, tel. 0262-420002 si la Auchan, tel. 0262-250065 sau sa ne scrieti pe adresa de e-mail: turism@biletedeavion.info
Articol preluat de pe blogul de calatorii SaCalatorim.ro
Sursa: Advertorial
– Servicii de creare site web
