Pe la mijlocul anilor ’70, in plina efervescenta a constructiilor, conducerea aparatului comunist din Maramures a ridicat un hotel chiar in mijlocul municipiului resedinta de judet, pe actuala strada Gheorghe Sincai, peste drum de Palatul administrativ, devenit sediul Comitetului Judetean al Partidului Comunist, la doar cativa metri de primaria orasului.
De aproape trei ani, acest hotel, in suprafata de peste 2.300 de metri patrati, este administrat de Loredana Naftanaila, care, prin parghii politice, l-a inchiriat Companiei Nationale a Metalelor Pretioase si Neferoase Remin, in urma unui simulacru de licitatie publica, cu o suma similara chiriei pentru un magazin. Urmeaza dezvaluirea strategiei prin care fosta presedinta a Partidului Republican si apoi vicepresedinta a Partidului Conservator a primit dreptul sa administreze fostul hotel al Partidului Comunist.
Cronologia unui smen politico-economic
Dupa evenimentele din decembrie ’89, printre multe alte obiective, la presiunea sindicatului minier, hotelul din centrul Baii Mari a fost trecut abuziv, ilegal, in patrimoniul Companiei Nationale a Metalelor Pretioase si Neferoase Remin. Argumentul hotarator? Hotelul ar fi fost construit din banii minerilor. In 2006, cand inca nici nu se anuntase inchiderea oficiala a minelor din judet, s-a decis ca hotelul sa fie vandut, pentru a se acoperi o parte din datoriile companiei de stat.
Prima tentativa de a vinde Hotelul-Restaurant Maramures din Baia Mare a fost generata de Agentia de Valorificare a Activelor Statului – AVAS. Cauza: o datorie de 600.000 de dolari catre Distrigaz. Pretul, unul subevaluat: 1.046.372 dolari (plus TVA), contestat inclusiv de conducerea de atunci a Remin, aflata dub directoratul lui Vasile Pintea. Contestatia nu a avut sorti de izbanda, insa compania statului a facut rost de bani si a achitat datoria catre compania de gaz.
La acea vreme, ministrul Economiei, care avea in portofoliu compania Remin asupra careia se instituise instituie procedura de administrare speciala si de supraveghere financiara, era Codrut Seres, fost presedinte al Partidului Conservator Maramures. La scurt timp, de aceasta data chiar compania Remin, condusa pe atunci de Ion Eugen Olea, a incercat din nou vanzarea hotelului, argumentul fiind de aceasta data o datorie catre Electrica. De aceasta data, evaluarea era de patru ori mai mare decat cea la care a vrut AVAS sa-l vanda: licitatia avea sa inceapa de la suma de 4.103.256 dolari (plus TVA), echivalentul a aproximativ 3 milioane de euro.
In 2007, Hotelul Maramures chiar a fost scos la vanzare, prin biroul unui executor judecatoresc, la pretul de 12.411.700 lei, suma incluzand pretul de evaluare si Taxa pe Valoarea Adaugata. Vanzarea nu are loc pentru ca, sustine executorul judecatoresc, multi oameni influenti au incercat sa cumpere hotelul la bani de nimic, adica sub suma la care a fost evaluat.
In primavara anului 2009, conservatorii reusesc sa-l numeasca la conducerea companiei pe Ioan Buda, aflat in conflict deschis cu fostul director, Eugen Olea, iar la sfarsitul lunii iulie, cand activitatea economica si atentia potentatilor este paralizata de perioada concediilor, Buda pune din nou Hotelul „Maramures” la licitatie. De aceasta data, e vorba de inchirierea sa. E momentul in care intra in scena o lidera a conservatorilor maramureseni: Loredana Naftanila.
Cine este Loredana Naftanaila?
Loredana Naftanaila a devenit vizibila pe scena politica locala in 2006, ca presedinte al Partidului Republican, infiintat de avocatul bucurestean Gheorghe Dinu. In 2007, Naftanaila paraseste Partidul Republican si ajunge vicepresedinte al PC Maramures.
In sfera economica a judetului, Naftanaila era cunoscuta prin faptul ca era administratoarea firmelor lui Gheorghe Sas, un fost angajat al Institutului de Cercetari si Proiectari Miniere din Baia Mare, care a plecat ulterior in strainatate si a devenit un bogat om de afaceri. De altfel, Sas, care avea si cetatenie maghiara, reintors in tara, a cumparat si institutul la care fusese angajat si care, pe langa sectiile pentru tehnologii neconventionale, unde lucrau cercetatori de valoare, detinea si o arhiva cu caracter secret a unor perimetre miniere ce contineau zacaminte de aur si argint.
In 1999, Gheorghe Sas, caruia apropiatii ii spuneau „Gyuri”, a cumparat institutul cu 900 de milioane de lei, adica 10% din valoarea patrimoniului detinut de fosta societate a statului roman. In fine, Loredana Naftanaila era administor al firmelor lui Gyuri Sas: Bau Taurus, Lorechim, Avcorom Construct, Stein Holz. Cea mai importanta firma din portofoliul lui Sas era Bau Taurus, prin care executa lucrari de constructii ale proiectelor utilitare pentru fluide, executand lucrari inclusiv pentru cea mai mare firma de constructii si inginerie civila din Israel, Solel Boneh. In Romania, Solel Boneh executa lucrari de alimentare si distributie cu apa in zone rurale, lucrari finantate de Banca Mondiala.
Legaturile ombilicale
Revenind, la vara anului 2009, la conservatorul Ioan Buda la conducerea Remin si la licitatia pentru inchirierea Hotelului-Restaurant Maramuresul, care detinea 37 de camere, un restaurant cu o capacitate de 150 de locuri si numeroase alte spatii comerciale, raman de subliniat cateva aspecte. Buda a fost angajat ca sef de santier la Mons Medius, firma din proprietatea lui Gyuri Sas care era administrata de Loredana Nafatanaila, cu care era coleg de partid – mai mult, sediul partidului era chiar intr-o firma a aceluiasi Sas.
„Au fost mai multe elemente care ne-au atras atentia de la bun inceput, in principal faptul ca una dintre firmele participante era administrata de o doamna Naftanaila, care era implicata si politic si care era intr-o anumita legatura cu conducerea Remin de atunci. Legaturile erau de genul urmator: ea si directorul Remin erau din cadrul PC, conservatorii aveau sediul la fostul Institut de Proiectari Miniere, care era in proprietatea firmei care a castigat licitatia, Bau Taurus, pentru inchirierea Hotelului Maramures. Adica cercul se inchidea. De asemenea, directorul de atunci al Remin, Buda, a venit la conducerea companiei nationale din postura de angajat la o firma de-a lui Sas, cel care era proprietarul lui Bau Taurus. Deci erau niste legaturi create, chiar daca unii spun ca acestea nu au contat in economia licitatiei. Insa erau prea multe coincidente. Si asta s-a vazut prin faptul ca au fost doar ei la licitatie”, a declarat jurnalistul Ciprian Dragos.
Remember: licitatia
In 28 iulie 2009, ora 10, jurnalistul Ciprian Dragos a participat la simulacrul de licitatie in urma careia Hotel-Restaurant Maramures, din proprietatea companiei de stat Remin, a fost inchiriata firmei lui Gyuri Sas, Bau Taurus, societate administrata de Loredana Nafatanaila. In fapt, fatis, totul a fost pregatit ca hotelul sa intre in administrarea lui Naftanaila, insa niciun oficial al statului roman nu a considerat asta o ilegalitate.
Caietul de sarcini a fost cumparat de trei firme: Avcorom Construct SRL – o firma in care Nafatanila detinea 50% din actiuni si in care era administrator; Bau Taurus SRL – firma in care Gyuri Sas era actionar majoritar si la care Naftanaila era administrator; si Cristid Vas SRL – firma in care actionari erau Cristina Rozalia Dunca si Vasile Ion Dunca, adica sora si cumnatul lui Naftanaila si care se ocupa cu comertul cu amanuntul al bunurilor de ocazie vandute prin magazine si care avea o cifra de afaceri de vreo 2.000 de lei pe luna. La licitatia propriu-zisa s-a prezentat doar Bau Taurus si Cristid Vas.
„In ziua organizarii licitatiei, m-am prezentat la sediul Remin, mi s-a permis accesul la licitatie – directorul de atunci, Ioan Buda, mi-a spus: Dom’le nu exista nicio legatura, eu n-am nicio implicare. Poate n-a avut nicio implicare, dar au fost foarte multe elemente care trebuiau sa atraga atentia oricui. Si cei care au organizat licitatia trebuiau sa fie mult mai atenti: ce legatura exista, de ce sunt doar doi concurenti? etc. Toate argumentele care ni s-au adus atunci au fost: Dom’le, nu e nicio problema ca au fost doar doua firme, nu e nicio problema ca vine sora in tandem cu Naftanaila, interesul nostru este sa scoatem niste bani din inchiriere”, a precizat Dragos.
Regulamentul licitatiei, al carei maestru de ceremonii a fost directorul economic al Remin, Ioan Nechita, a fost simplu: pornirea 2.000 euro/luna, pasii de plusare de minim 200 de euro. Simulacrul de licitatie, care a durat doar cateva momente, este descris de jurnalistul prezent la fata locului. Iata reconstituirea putinelor momente in care s-a transat soarta hotelului construit de stat si ajuns pe mana unor privati pentru o suma derizorie.
„In sala erau prezenti Nafatanaila, cumnatul ei si niste reprezentanti de la Remin. La prima strigare, de 2.000 de euro pe luna, a raspuns cumnatul. Apoi, Naftanaila a raspuns la 2.200 de euro si gata, a ramas adjudecat. Atat a fost! De la 2.000 s-a ridicat la 2.200, asta a fost miscarea. Si cumnatul a renuntat instantaneu. Pretul e cat al unui spatiu comercial. Vorbim totusi de un hotel, care are si un spatiu de alimentatie publica, alte sali care pot fi inchiriate, un salon de cosmetica… Nu pare un pret rezonabil. Toate aceste increngaturi, faptul ca ea a fost singura participanta la licitatie, pentru ca nu putem spune ca o firma surorii ei a fost un participat real – nu-mi imaginez ca ei s-au intalnit la licitatie intamplator -, denota ca s-a vorbit inainte. Clar!”, a declarat jurnalistul Ciprian Dragos.
Contractul, totusi
Dupa licitatie, cand Loredana Naftanaila inca nu intrase in hotelul inchiriat, directorul general al Remin, conservatorul Ioan Buda, a fost presat de administratorii judiciari sa opreasca intocmirea documentelor de inchiriere a bunului si sa rezilieze contractul de inchiriere. Astfel, procesul de preluare a hotelului de catre firma Bau Taurus, care a ramas in stapanirea Loredanei Naftanaila, dupa moartea lui Gheorghe Sas, a fost blocat. Imediat dupa aceea, Buda a fost schimbat, in urma unei decizii la fel de politice cum a fost si numit: iesirea cuplului PSD-PC de la guvernare.
In 26 octombrie 2009, la conducerea Remin a revenit Ovidiu Galca, din postura de director al Minei Turt. Acesta a condus compania de stat pana in 2005, cand a fost inlocuit cu Vasile Pintea. Loredana Naftanaila a dat in judecata compania Remin pentru refuzul de a-i preda bunul inchiriat.
In februarie 2010, la presiuni politice si lobby pe filiera senatorului democrat-liberal Gheorghe Birlea, sustin surse informate, directorul Remin, Ovidiu Galca, si administratorul firmei Bau Taurus, Loredana Naftanaila, semneaza un act aditional la contractul de inchiriere al Hotelului Maramures. Fata de intelegerea initiala, chiria a fost marita cu 500 de euro, fiind stabilita la 2.700 de euro pe luna.
Naftanaila si-a retras plangerea din instanta, partile s-au impacat, biznisul putea sa curga. Initial, directorul Galca a negat negocierile si semnarea actului aditional, inistand chiar ca nu a fost semnat niciun contract de inchiriere.
„Am vorbit cu directorul Ovidiu Galca referitor la contractul de inchiriere. A spus ca nu a existat niciun contract semnat, s-a si mirat, in conditiile in care noi aveam o copie dupa contractul respectiv. N-am inteles nici astazi de ce a ocolit raspunsul, pana la urma este vorba despre administrarea unei companii de stat, n-avea voie sa ne duca in acea situatie cu zaharelul. N-am inteles de ce a ascuns acest aspect”, a mentionat Dragos.
Asocierea fara girul proprietarilor
Dupa intalnirea impacarii, are loc inca un fapt notabil, ignorat de conducerea companiei Remin. Din lipsa de lichiditati financiare, fapt cauzat de decesul lui Gheorghe Sas, Loredana Naftanaila, fara sa aiba girul conducerii Remin si al administratorilor judiciari, a semnat un contract de asociere in participatiune cu firma Ofital.
Aceasta a avut de-a lungul timpului relatii contractuale cu firma lui Gheorghe Sas, Bau Taurus, si este detinuta de fratii Natan Vasile si Tiberiu Vigdorovits, nascuti in Baia Mare si plecati in Israel. Natan Vasile Vigdorovits locuieste in Rishon Letzion si detine 95% din firma Ofital Baia Mare, iar fratele sau, Tiberiu Vigdorovits, domiciliaza in Petah Tikwa, detine 5% din actiunile firmei pe care au infiintat-o in 2007 si este administrator cu puteri depline.
Surse economice locale sustin ca familia Vigdorovits ar avea interesul sa cumpere Hotelul Maramures, acesta fiind administrat in perioada comunista de tatal lor, care era angajat la Gospodaria Partidului. La conducerea firmei Ofital a fost numit un apropiat al Loredanei Naftanaila, fostul presedinte al PC Maramures, Razvan Birisan, care explica in ce consta contractul de asociere.
„In anul 2010, undeva prin vara, firma Ofital, prin asociatul Tiberiu Vigdorovics, a semnat un contract de asociere in participatiune cu firma Bau Taurus, firma care inchiriase Hotelul-restaurant Maramures de la Compania Nationala Remin. Implicarea Ofitalului era in felul urmator: vine Bau Taurus cu bunul, iar firma Ofital vine cu banii si administrarea. In sensul ca trebuia renovat acolo, trebuiau bagati niste bani si… sa administram. Eu am fost angajat ca director al Ofital si director general al Hotelului-restaurant Maramures”, a declarat Razvan Birisan, fost director Ofital Baia Mare.
L-am intrebat pe fostul director al firmei fratilor Vigdorovits daca asocierea era parafata de proprietarul bunului inchiriat si de administratorii judiciari ai firmei statului, Remin, in conditiile in care toate autorizatiile de functionare a Hotelului-Restaurant Maramures si toate contractele cu furnizorii au fost facute pe firma Ofital, desi imobilul era inchiriat societatii Bau Taurus.
Acesta a admis faptul ca respectivul contract nu avea vizele proprietarilor hotelului si nici a adminsitratorilor judiciari a companiei Remin. De fapt, oficial, conducerea Remin nu cunoaste faptul ca o alta firma decat cea cu care a semnat contractul de inchiriere administreaza imobilul din centrul Baii Mari. „Relatia directa cu Remin o avea Bau Taurus, firma care castigase licitatia de inchiriere a Hotelului-Restaurant Maramures. Contractul de asociere in participatiune nu era semnat de administratorii judiciari ai Remin si nici de conducerea Remin, doar de parti – din partea lui Bau Taurus de Loredana Naftanaila si din partea lui Ofital de catre actionar, Tiberiu Vigdorovits”, a recunoscut Birisan.
Interesele si tacerea lui Naftanaila
In 25 iulie 2010, la un an dupa ce Bau Taurus a castigat simulacrul de licitatie de inchiriere a Hotelului Maramures, directorul Ofital si administratorul Bau Taurus au prezidat ceremonia de redeschidere la care au participat sefi ai administratiei locale si judetene, directori de institutii, oameni de afaceri, politicieni si ziaristi. S-a platit publicitate, asa ca nimeni nu si-a mai pus intrebarea legalitatii licitatiei sau a parteneriatului dintre Bau Taurus si Ofital.
„Stiu ca Naftanaila a schimbat firma cu care au licitat initial si n-am inteles in ce conditii poate fi schimbata, dar e ciudat sa vii cu o firma si dupa aceea sa vii cu o alta, care sa preia aceeasi afacere… Nu stiu daca proprietarul acestei firme stie toate afacerile ce le-a derulat Naftanaila, care are numeroase datorii – stiu ca sunt si niste sesizari la Politie pe numele sau, diverse chestiuni economice, deci doamna asta nu e chiar in regula din punct de vedere economic, asta pot confirma si cei de la politie. Intentia celor care au preluat atunci hotelul este aceea de a-l cumpara, de aceea au investit acolo niste banuti – initial testeaza piata, sa vada cum merge o anumita perioada, sa vada daca hotelul este productiv…”, a mentionat jurnalistul Ciprian Dragos.
Loredana Naftanaila a refuzat sa explice situatia in fata camerei de luat vederi, motivand ca nu e normal sa o faca in absenta asociatului ei, Tiberiu Vigdorovits. A precizat ca in septembrie ii expira contractul de inchiriere si ca, daca Remin nu va scoate la licitatie imobilul, pe care a admis ca firma controlata de fratii Vigdorovits ar intentiona sa-l cumpere, probabil il va prelungi cu inca un an, desi sustine ca afacerea merge prost si incasarile sunt mici. Naftanaila a admis si faptul ca are datorii la Remin, chirii restante, insa nu mari si ca le va achita. Fostul ei sef pe linie de politica si fostul director al Ofital a plecat din firma la mai putin de o jumatate de an dupa redeschiderea hotelului, sugerand existenta unor nereguli.
„Eu am plecat din firma Ofital la sfarsitul lunii decembrie 2010, inceputul lui 2011, din cauza faptului ca administrarea nu se mai facea asa cum ne-am inteles la inceput – ma refer atat la partea de management, cat si la partea economica. Eu n-am acceptat anumite chestiuni din partea partenerilor nostri de la Bau Taurus, iar asociatii majoritari ai Ofitalului, dupa ce li s-a prezentat o anumita situatie existenta la acea data, au considerat ca se poate merge mai departe asa, eu am spus: Nu, stop si… asta e, am plecat. Ofitalul a ramas. Implicarea firmei Ofital e aceeasi ca si in anul 2010: baga bani, iar Bau Taurus ii cheltuie”, a declarat Razvan Birisan.
Ce omite sa spuna Loredana Naftanaila este legatura ombilicala pe care o avea cu politicul, cu compania Remin si cu Ofital, acolo unde de altfel l-a si angajat pe fostul ei concurent in licitatia de inchiriere a hotelului, cumnatul sau, Vasile Dunca, asta daca mai avea pana acum cineva dubii ca firma sorei si cumantului Loredanei Naftanaila a fost un licitator onest care ar fi vrut si ar fi avut potenta de a inchiria imobilul din centrul municipiului Baia Mare.
Lipsesc informatii referitoare la cauza pentru care, in ianuarie 2011, Inspectoratul Teritorial de Munca Maramures a sanctionat firma Ofital cu suma de 3.000 de lei pentru munca la negru, dar poate nu angajarea propriului ei cumnat a fost cauza acestei sanctiuni financiare a firmei partenerilor Loredanei Naftanaila.
„Am avut un coleg, Vasile Dunca, chiar angajatul Ofitalului. El se ocupa de partea de partea de mentenanta a cladirii – avea o echipa in subordine – iar relatia lui cu Loredana Naftanaila… era cumnatul ei”, a confirmat fostul director al Ofital Baia Mare.
Aceasta a fost povestea neromantata a modului defectuos in care, cu girul sefilor Companiei Nationale a Metalelor Pretioase si Neferoase „Remin”, i-a fost inchiriat lui Loredana Nafatanaila Hotelul-restaurant Minerul din centrul Baii Mari. Nimeni nu a incalecat pe-o sa, nimeni nu a fost tras la raspundere sau verificat. Pentru ca si povestea cu interesele care, la un anumit punct, converg, este la fel de neromantata si de reala.
Sursa: Catalin Vischi
– Servicii de creare site web
