Alertă de la cititori: In piata in Sighetu Marmatiei se vand ciuperci otravitoare. O spune Maya Iuga, o sigheteancă studentă care şi-a perdut tragic bunica din cauza ciupercilor.
Tânăra şi-a povestit durerea pe reţelele de socilizare:
In piata in Sighetu Marmatiei se vand ciuperci otravitoare
28 Septembrie 2019:
Ma trezesc dimineata cu un gol inexplicabil in stomac.. apuc telefonul de pe noptiera cu o viteza inumana.
Suna suna suna.. si intr-un final aud vocea mamei mele. ‘Cum mai e?’ intreb intr-o rasuflare taiata. Din celalalt capat al telefonului se aude o respiratie grea.. o pauza mult prea lunga. In momentul acela ma loveste un val de emotii: bunica mea nu mai e cu noi.
Cuvintele care imi aduc aceasta veste le aud infundat..departe, ireale, mult prea dureroase pentru aceasta ora a diminetii.
22-23 Septembrie 29019:
Drumul spre aeroport pare mai lung decat a fost vreodata.. m-am intors in urma cu doar 5 zile, dar sirul evenimentelor care s-au desfasurat intre timp fac aceste 5 zile blestemate sa para un secol de suferinta ce atarna greu asupra umerilor mei firavi.
Cu o seara in urma stiam doar ca bunica e pusa la o masca cu oxigen, suspecta de pneumonie, si ca intreba de mine. Vezi tu in urma cu 5 zile cand ma intorceam inapoi la facultate am trecut pe la ea. Poarta era inchisa.. am sunat-o de cateva ori. Bunica era la cartofi, nu e ea buna prietena cu telefonu..la- uitat acasa. Dupa cateva ore ma suna suparata ca nu a apucat sa ma vada.
‘Lasa bunica ne vedem de Craciun’
‘Eh nu mai e mult timp pana atunci ce vorbesti? Trei luni si sunt inapoi acasa’
‘Da mergem sa vedem naframele de abia astept’
‘Te pup ai grija de tine sarumana’
Doua zile dupa aceasta conversatie bunica se simte rau..este dusa la spital. Primul lucru pe care il face cand fratele meu merge sa o vada e sa sara catre noptiera. ‘Razvanel da-mi pormoneul, i-a pregatit bani la Andreiuta si nu am mai apucat sa o vad.. vai ce suparata sunt ca nu am fost acasa’
Vezi tu am plecat spre aeroport cu prima ocazie cand am aflat ca nu se simte bine.. vream sa o vad.. vream sa nu mai fie trista ca nu am apucat sa ne intalnim.
Dar in locul imaginii pentru care eram pregatita: bunica cu o masca de oxigen zambitoare tare bucuroasa sa ma vada, povestind putin mai greu decat de obicei ..am fost pusa fata in fata cu bunica mea intubata semi-constiienta conectata la mult prea multe aparate si prea multe seringi.
‘Mai bunico ce faci? De astea faci cand sunt plecata?’
A deschis ochii.. privirea ei era de parca a vazut un inger. In lupta tumultoasa pe care o purta de cateva zile, bunica mea a vazut o raza de speranta. Stia ca sunt acolo..dadea din cap imi raspundea.
Dupa doua zile petrecute alaturi de ea, era timpul sa ma intorc. Atat i-am spus cand am plecat:
‘Ne vedem de Craciun cum ai promis da?’
Cu lacrimi in ochii a dat slabita din cap.
Promisiunea asta nu se v-a mai implini vreodata..
August 2019:
Bunica merge in vizita la parintii mei in Sighet. Tati o duce la piata, se intoarce inapoi cu diverse fructe legume.. printre care o punga de ciuperci uscate din piata de langa Scoala numarul 3. 30 de lei a dat pe ele.
Mama o cearta: ‘La ce ai luat ciuperci din piata? Iti dadeam noi’
Bunica pleaca acasa si exact la o luna dupa in data de 19 Septembrie 2019 isi face mancare de ciuperci. Cateva ore mai tarziu ajunge la spital unde avea sa isi traga ultima suflare cateva zile mai tarziu.
Asa numita pneumonie care a lovit-o subit cum aveam mai tarziu sa aflam.. cauzata de una dintre cele mai otravitoare ciuperci din lumea ‘Deadly Cap’ sau in limbaj popural Amanita. Cantitatea de otrava atat de ridicata ajunsa in stomac a cauzat aburi otravitori produsi de stomac sa ii afecteze plamani- asa numita pneumonie chimica.
Bunica mea nu a murit din cauza unui atac de inima asa cum spune fisele medicale.. ea nu a murit nici din cauza pneumonie.. nici din cauza ca i-au cedat plamani, inima sau rinichii. Bunica mea a murit otravita de ciuperci cumparate din piata.. ea a murit din neatentia cuiva..
Ea a murit din cauza ca in Romania nu exista destule controale sau legi indeastul de aspre care ar putea preveni tragedii de acest tip.
Eu mereu am crezut ca totul se intampla cu un scop.. dar in acest moment al vietii mele nu gasesc un scop.. nu inteleg de ce o bunica mea draga a trebuit sa indure aceste chinuri pentru a plati pentru neatentia cuiva..
In disperata mea cautare a unui scop m-am decis sa scriu aceste mesaj.. in umila speranta ca altcineva nu se va gasi in locul bunicii mele sau al familiei noastre”, scrie tânăra plină de durere.
– Servicii de creare site web
