Un vechi banc românesc povestea cum un om săracuț din toate punctele de vedere ajungea la un croitor la fel de prost ca și el, dar care avea reputația că e ieftin. Omul făcea economie la croitor, dar nu la stofă, și își făcea un costum sclipitor. Vezi însă că acesta îi venea prost – tăietura nu era pur și simplu pentru el. Omul mergea la croitor din nou să se plîngă, și ăla îi zicea: Coane, cu o singură probă și fără nici un ajutor ce vrei să fac și eu? E drept că nu cade ca lumea! Dar ține mata brațul mai depărtat aicea – uite așa – și piciorul nu îl îndoi cînd mergi, că face cute, ține-l mai drept, ei, vezi ce bine cade acuma? Ai zice că e de la o mare casă!
Evident, cînd omul iese să își plimbe strălucitorul costum urmînd prețioasele indicații ale croitorului lumea își dă coate și șoptește: bă, ce costum frumos are paraliticul ăsta!
Aș putea să mă opresc aici, nu? Deși ar mai fi de adăugat că pantalonii eleganți ai „paraliticului” sunt pe datorie și fiu-său va munci zece ani să-i dea înapoi, așa cum și el și-a permis doar haina, că a plătit întîi o pălărie rămasă neachitată de tată-său. Care s-ar fi putut lipsi de pălărie, ca și el de costum, la urma urmei, și din banii ăia să-și plătească o calificare.
Cam asta e descrierea sumară a minunatului nostru plan. Să facem autostrăzile pe care nu le-am făcut din programul de Transporturi sau din bugetul din secolul XX din banii de desființat autostrăzi din secolul XXI. Ca atare, plănuim cum să penalizăm prin taxe pe ăia care vor avea ideea să meargă pe ele dinainte să le proiectăm, darămite să ne construim. Cu ce vor merge, iarăși nu e clar, că banii sunt ca să nu se mai meargă cu Diesel, și camioane de marfă cu baterii încă nu s-au inventat. Dar putem ține brațul drept și să îndatorăm generațiile viitoare ca să facem niște drumuri late să trecem munții cu mașinuțele noastre cu autonomie de 200 de km, suficient ca să mergem pînă la vreuna din acele pîrtii ecolo de neegalat în Europa, unde pînă la vale te iei la întrecere cu ursul. Mai înțepenim nițel un picior și aducem cu bicicleta montană la un training exclusiv pe copiii de ciobani care au abandonat școala, și în acest fel economisim banii de canalizare – pedalează ei pînă unde e una.
Planul are un deficit impresionant de viziune, de substanță, și de detaliu- nimic de mirare pentru cine știe ce rateuri sunt programele de guvernare ale partidelor la putere, făcute de unii care ar fi repetenți, dacă s-ar mai da examene, și corectate totdeauna pe genunchi de consultanți strategici care nu mai au timp decît să caute cuvintele esențiale de pus în sloganuri electorale. Cine nu are exercițiul de a documenta sau de a face o ierarhie a problemelor publice, sau o analiză cost eficiență, toate lucruri pe care acum 15-20 de ani le-am introdus în legi, dar nu le-am putut niciodată implementa din motive politice în țara asta nu avea cum să facă un PNRR cu sens și riscuri mici (ca să evităm să ajungem să plătim din buzunar lucruri care de fapt nu sunt cele mai utile pentru stadiul nostru de dezvoltare). E ca și cum unuia care zilnic refuză să urce scara și ia liftul de lene îi ceri să urce pe Everest.
Nici cei mai scumpi consultanți ai guvernului racolați să lipească între ele documente în ultima clipă nu puteau suplini faptul că planul în mare măsură e scris de asemenea repetenți, care s-au opus sistematic ani de zile eforturilor de a-i educa și au împins afară pe toți specialiștii în politici publice pe care miniștri mai luminați îi mai lăsaseră pe acolo. Și acum se caută niște acari Păun, niște funcționărei din aceia care au intrat cu concurs să se dea vina pe ei. Nu politicienii și stafful lor politic sunt analfabeții, dimpotrivă, Ghinea și Vasiliu umblă să facă o lege prin care să epureze ei tot aparatul de stat, adică să aducă un val suprem de politizare (și filtru de la cine știm noi) pentru că ei umblă după control, performanța e secundară. Dar, evident, nu sunt capabili să scrie nici o scrisoare corectă cu documente justificative, observațiile Comisiei Europene fiind peste tot aceleași, vedeți aici – nu există documentare obiectivă, nu există analize cost eficiență, ce să mai spunem de priorități. Citiți tot capitolul despre educație și dacă aflați cum o să scăpăm de școlile fără WC să îmi trimiteți și mie referința. Totul e cam așa. Mă consolez cu ideea că un consultant de PR va ajunge la Greta T și după ce îi va explica ce e o toaletă în curte se va constata că e mai verde și rezilientă decît să tragem țevi de plastic prin pămîntul strămoșesc. Și atunci putem abandona acest deziderat, punînd o plasă de salvare pentru cei sub opt ani.
Nu s-a făcut nici o analiză la eșecul proiectului nostru european nr. 1, Măgurele, și eșecul de a reforma cercetarea în general. Acolo o să acoperim de la buget eșecul în anii care vin, un avertisment direct la PNRR, și cu toate astea nu a fost nici o dezbatere publică și nici o lecție învățată.
Cred că sunt singura care am atras atenția că restituim anul ăsta un miliard Băncii Mondiale, bani risipiți de mai multe guverne și prezentați ca un dar, cînd erau un împrumut, condiționat de reforme – exact ca PNRR. Florin Cîțu ar fi trebuit să comande un audit pe miliardul BM, nu să ia alți bani (zilnic aud de vreun reformator fără altă sursă de finanțare că mai îndatorează generațiile viitoare pentru ceva care dacă ar fi în interesul nostru real am găsi bani proprii). Reforma fiscului? A sănătății? Tabelul cu pentru ce am luat acești bani și ce a ieșit din ce am vrut să facem cu ei? Unde e? Unde s-au dus banii noștri, avansați de BM? Auditul ar trebui dezbătut național ca să mai învățăm una, alta. Dar noi ne mai împumutăm cu nu știu cîte miliarde, de parcă ar fi gratis. Sunt mai ieftine decît de pe piață, dar gratis nu sunt, iar cine nu știe ce are de reformat – clar cazul guvernului actual, dacă mă uit la sănătate sau la reforma statului – nu poate fi ajutat cu bani. Poate fi cel mult îngropat cu bani. Că avem o vastă literatură academică că banii UE ajută pe cine are deja capacitate și bune instituții, în rest nu aduc dezvoltare, doar corupție- Basilicata, Sicilia, Andaluzia, Malta, Grecia, etc. Și corupția e în inima PNRR, unde sfidînd legislația în vigoare, care cere ca și parteneriatele public-privat să fie supuse acelorași rigori legale ca și achizițiile publice (deci să existe o competiție transparentă între ofertanți), se propun concesiuni și alocări cu dedicație, la sume cu multe zerouri în plus față de ce anchetează DNA sau DIICOT. Energia e doar un exemplu, cel mai scandalos, pe fond ilegal (nici dacă s-ar dovedi că e vorba de firme de stat acoperite, juridic tot private sunt), dar întregul plan e plantat cu idei la care se știe deja unde vor merge banii. Mai exact la cine. Nici un om cu autoritate și discernămînt nu a citit documentul.
PSD speră ca PNRR să fie respins, deși nu e clar că ei ar fi propus unul mai bun. În realitate, nu prea există respingere la PNRR. O să cadă ce e mai flagrant, atît, în rest Comisia nu are cum să spună guvernului unei țări suverane ce să facă cu banii. În schimb are dreptul să insiste pe reformele fiscale, sub pretextul că ne dă bani prin PNRR – în realitate, obligațiile noastre, reale, sunt prin tratatul de aderare și suplimentul său fiscal semnat de Băsescu. Deci costurile, pentru anumite grupuri țintă, ca pensionarii, sunt certe. Incerte sunt numai beneficiile, care nu vor da rezultate în absența unor planuri de cu totul altă viziune și calitate, și ale căror riscuri sunt foarte mari.
Se zice că noua lege a educației, care s-ar scrie de echipa România educată va desființa repetenția la primele șapte clase, pe motiv că e de datoria școlii să aducă toți copiii la absolvire, nu vrem să lăsăm pe nimeni în urmă. Ideea e bună. Numai că are aerul că proiectul pilot l-au realizat echipa Ghinea &co, cu planul lor național pe metoda trial and error, fraze începute ca să le termine profesorul la corijență, care știe că nu are de ales, potențialul repetent trebuie promovat eventual, și transformat într-un rezilient, bun de expediat mai departe.
– Servicii de creare site web
