ANIVERSARE – Trecut printr-o experienta de viata tulburatoare, Mihai Eizikovits a fost felicitat la aniversarea a 95 de ani de viata de primarul Catalin Chereches (VIDEO)

Vezi VIDEO
A ajuns la 95 de ani, iar viata lui pare rupta dintr-o poveste. Nu e insa una presarata doar cu momente vesele, ci e una care a fost impanzita de greutati. In ciuda suferintei imense din viata, Mihai Eizikovits nu si-a pierdut simtul umorului, dar nici demnitatea si sinceritatea. La ceas aniversar, baimareanul a primit astazi, 11 ianuarie, vizita primarului municipiului Baia Mare, Catalin Chereches, care a tinut sa-l felicite personal si sa-i multumeasca pentru „fiecare gand si gest facut pentru comunitate”.

S-a nascut in 1920, a copilarit in Gherla, s-a casatorit in Iasi, iar in final a ajuns in Baia Mare, orasul unde locuieste inca din 1970. Pentru Mihai Eizikovits viata n-a curs insa lin. Barbatul a avut parte de momente dureroase, pe care le-a infruntat insa cu aceeasi demnitate, care il caracterizeaza si astazi. El spune ca la 21 de ani a ajuns sa treaca prin ororile unui lagar de munca unde a avut de indurat frigul, foamea si mizeria.

„La varsta de 21 de ani am intrat intr-un lagar de munca. Foarte greu, deoarece comandantul era un individ care in civilie era directorul renumitului penitenciar din Vác, Ungaria. Era de-acum Ardealul in Ungaria si asta stia cum sa stoarca vlaga din oameni. De acolo am ajuns intr-o cariera de piatra, unde trebuia sa scoatem piatra din stanca, sa zdrobim in asa fel incat sa devina piatra pentru terasament. Pana nu faceam un metru cub nu primeam mancare. La inceput ne-a cerut doi metri cubi, dar nu s-a putut realiza. Si stateam si ziua si noaptea afara”, isi aminteste Mihai Eizikovits.

A stat un an si jumatate in lagarul de munca, apoi a fost transferat acolo unde pentru evrei se stia ca e „iadul pe pamant”: in Ucraina, pe front. Dupa doi ani pe care i-a petrecut acolo, a fost prins prizonier de catre rusi. Abia dupa alti patru ani a scapat, dar era de nerecunoscut, deoarece din cauza lipsei hranei slabise mult incat abia se mai tinea pe picioare.

„Dupa doi ani am fost prinsi de rusi si prin peripetii mari am ajuns prizonier la rusi si acolo am fost patru ani. Lucrand pe unde era nevoie de noi, la constructii, la cariera de piatra, la ateliere si in august am fost eliberati in 1948. Cand am venit acasa cu rucsac cu tot am avut in jur de 60-65 de kg, la varsta de 28 de ani trecuti”, mai spune Mihai Eizikovits.

De parca suferinta prin care trecea nu era de ajuns, barbatul si-a pierdut in aceeasi perioada si parintii. Mama si tatal lui Mihai Eizikovits au fost omorati la Auschwitz. Aveau o singura vina: faptul ca erau evrei. „Intre timp parintii mei au fost scosi din casele lor, de unde au fost dusi in ghetou in Auschwitz si exterminati, maica-mea la 45 de ani, tatal meu la 50 de ani, a fost impuscat in ceafa, pentru ca nu putea face drumul. Mama mea a fost arsa”, a mai spus barbatul.

In Baia Mare a venit prima data atunci cand a fost chemat la „cazarma jidovilor”, acolo unde veneau evreii cu varsta intre 20 si 50 de ani din Ardealul de Nord fiind mobilizati pentru munca obligatorie. Apoi in 1970 s-a stabilit aici. A lucrat ca sef la Cooperativa „Constructorul”, iar intre timp si-a descoperit si talentul de scriitor si desenator.

La ceas aniversar, baimareanul care a implinit astazi, 11 ianuarie, 95 de ani, a fost felicitat personal de primarul municipiului Baia Mare, Catalin Chereches. 

„Am venit in aceasta zi de duminica pentru a-i spune <La multi Ani> unui om special care azi implineste 95 de ani, 95 de ani traiti pentru oameni. Si pentru ca sunt multe ganduri si lucruri pe care le putem face impreuna si pe care le imbratisam a fost si un moment de dialog, un moment in care ne-am gandit la ce am putea face pentru a mentiona aici in Baia Mare, istoria evreilor de aici cu toate momentele placute si neplacute, modul in care vrem impreuna sa lucram la realizarea unei lucrari ce tine de istoria evreilor de aici din Baia Mare sau din Maramures, apoi modul in care putem sa agream un monument in zona vechii gari de unde au fost deportati foarte multi evrei, dar si modul in care cele patru lagare de aici din zona Baia Mare pot fi intr-un fel aratate publicului ca si cunoastere a istoriei locului”, a afirmat edilul baimarean.

Vadit emotionat, Mihai Eizikovits a aratat ca este onorabila o asemenea vizita si a marturisit ca la 95 de ani nu face altceva decat sa-si duca mai departe destinul. „Am metehne, din pacate, fiindca orice om la o anumita varsta e supus unor probe, eu ma tarai inca si sper cat mai pot, cat nu, imi preiau soarta care imi e prescrisa”, a mai spus sarbatoritul. 

Sursa: Camelia Tocaci