Apar noi informații în cazul Anei Oros, femeia ucisă de câini în acest weekend, în timp ce alerga în zona Lacul Morii.
Un bărbat care locuiește în zonă spune că animalele de pe acel câmp nu sunt câini maidanezi, ci de luptă.
„A murit un om la câteva sute de metri de casă mea. O femeie făcea jogging și a murit. A murit într-un loc pe unde mă plimb cu copiii, pe unde bunicul își plimbă nepotul să vadă capre și rațe. A murit sfâşiată de câini. A murit sfâșiată de câinii de luptă ai mizeriilor de oameni care îi lasă liberi. Care oameni? Ăia de au casele fix lângă locul cu pricina. În ultimii cinci ani am mers destul de des pe acolo. Și ziua și noaptea. N-am dat de nicio haită de câini maidanezi. Poate am avut noroc. Și jegurile alea, alături de celelalte jeguri numite autorități, nu vor avea nicio problemă.”
Sorin Ioniță, expert în politici publice și dezvoltare locală, este de părere că „ne aflăm în plină auto-manipulare dacă vom continua să vorbim de problema câinilor fără stăpân în Bucureşti, când de fapt majoritatea au stăpân”.
„Normal că au prins un singur câine, pentru că restul s-au retras pe la casele lor din str Drumul la Roşu, ori la stânele şi casele din Chiajna, ori la curţile unde se face reciclare de fier pe str Cornului, ori la complexul de blocuri din str Dudului, ori au fost băgaţi de proprietari în portbagaj şi mutaţi pe la ţară până trece iureşul, ocazie cu care au mai scos şi de pe porţile opulente anunţurile alea cu “câine agresiv” care reflectau cât se poate de corect realitatea.Ne aflăm în plină auto-manipulare dacă vom continua să vorbim de “problema câinilor fără stăpân în Bucureşti”, când de fapt majoritatea au stăpân. Instituţiile şi regulile au fost definite cu ani în urmă ca să rezolve o problemă care între timp şi-a schimbat aspectul, deci nu-i de mirare că sunt sunt în urma realităţii şi trag pe alăturea de ţintă. Problema azi e cea a “câinilor crescuţi de diverşi proprietari în stare de semi-libertate rural-pastorală, un stil de viaţă cu care majoritatea bucureştenilor sunt tacit de acord”. Ia, joac-o p-asta, primare!
Deoarece atitudinile retorice de tip “vrem o ţară ca afară, trebuie să ne civilizăm” pe care le repetă lumea într-un context abstract şi de imagine naţională, chiar in Giuleşti Sârbi, coexistă foarte bine cu practica de sens opus în situaţii concrete, gen “lasă bă, asta e problema acuma?”, după cum ne învaţă Kahneman în Thinking Fast and Slow. De unde iluzia asta că fiinţa umană ar fi coerentă în opţiunile sale şi că părerea nu i s-ar suci permanent după context: una când discută principii după tragedia petrecută, şi cu totul alta când îi zici să nu mai lase chiar câinele lui pe stradă?”, spune Sorin Ioniță.
sursa digifm.ro