Cu o „scrisoare în furtună”, o parte semnificativă a lumii catolice îşi însuşeşte şi relansează apelul papal la o schimbare profundă în modul de a administra resursele planetare. Părintele iezuit Pino Di Luccio, profesor de Sfânta Scriptură şi decan al Facultăţii Teologice Pontificale din Italia de Sud, promotor anul trecut la Napoli al primei participări a unui pontif la o întâlnire într-o facultate teologică, relatează originea scrisorii.
„Ventilatoare în locul armelor”, se poate sintetiza astfel sensul documentului-apel care se naşte în Facultatea Teologică din Italia de Sud pe urmele papei Francisc?
Documentul Scrisoare în furtună se naşte din omilia papei Francisc în timpul momentului extraordinar de rugăciune cu binecuvântarea Urbi et Orbi de vinerea trecută, dar nu este o iniţiativă a Facultăţii Teologice din Italia de Sud. Câţiva profesori din această facultate au fost promotori ai unei reflecţii care vrea să-i implice pe cei care văd în încercarea acestei epidemii grave un kairos pentru o schimbare. Schimbarea şi îmbunătăţirea posibilă includ o schimbare în investiţii pentru a tutela bunul comun şi sănătatea tuturor: mai multe investiţii pentru sănătatea publică decât pentru războaie.
Printre semnatarii scrisorii sunt episcopi, călugări şi oameni de ştiinţă. Este realist să sperăm ca statele să reconvertească cheltuiala de la militară la sanitară?
Criza actuală poate să devină ocazia extraordinară pentru o convertire şi pentru a maturiza o conştiinţă suferită despre ne-sustenabilitatea unui sistem economic care este cauză a unor inegalităţi profunde, atât la nivel planetar cât şi la nivel local, şi care seamănă moarte. Ne dorim ca această convertire să-i privească şi pe politicieni şi pe bărbaţii şi femeile care guvernează statele.
Ce rol poate să aibă Biserica în această urgenţă planetară?
Biserica desfăşoară deja un rol foarte pozitiv în această urgenţă planetară. În document se propune să se facă disponibile alte resurse preţioase de la Bisericile, care beneficiază anual acel 8×1000 (contribuţie la o religie în Italia, nr): el ar putea renunţa la partea de contribuţie a cărei destinaţie cetăţenii italieni nu au declarat-o în mod explicit, şi care actualmente este luată pe baza indicaţiilor exprimate deschis în momentul declarării veniturilor. Biserica catolică deja destinează multe resurse economice din acel 8×1000 pentru urgenţa de coronavirus. Un alt semn important ar putea să fie acela de a pune la dispoziţie aşa cum deja se întâmplă şi în măsură mai mare imobile (sau părţi din imobile) pe care diecezele, parohiile, congregaţiile călugăreşti nu le folosesc, pentru primirea de persoane şi familii, italiene şi străine, care sunt pe stradă sau care trăiesc o mare problemă de locuinţă.
În ce mod se pot regândi stilurile de viaţă şi de consum pentru refacerea post-pandemie?
Medici, infirmieri şi voluntari dau cu toţii un mare exemplu de generozitate şi de înalt simţ de responsabilitate în această urgenţă. La rândul lor organizaţii neguvernamentale, asociaţii laicale şi simpli cetăţeni sunt angajaţi într-o adevărată întrecere de solidaritate. Un stil de viaţă mai solidar este deja în desfăşurare în timpul acestei urgenţe. Refacerea post-pandemie este deja lansată de generozitatea şi de solidaritatea atâtora.
Cum interoghează credinţa această urgenţă sanitară? Face mai personal raportul dintre credincios şi Dumnezeu?
Urgenţa interoghează credinţa şi o face mai personală. În aceste zile avem atâta timp pentru a reflecta şi pentru a medita, pentru a ne ruga, pentru a asculta meditaţii şi sugestii spirituale care ne ajută să aprofundăm raportul nostru cu Dumnezeu Tatăl. Însă urgenţa coronavirusului scoate în evidenţă că totul este legat şi întăreşte legăturile comunitare, naţionale şi internaţionale precum şi cele ecleziale. În această urgenţă ar putea să se nască o nouă fraternitate universală asupra căreia papa Francisc insistă la fel de mult.
La ce vă referiţi?
Numai cu un an în urmă papa Francisc a semnat un document cu marele imam de la Al-Azhar despre fraternitatea universală care presupune credinţa într-un unic Dumnezeu Tată şi Creator al tuturor şi interconexiunea fiinţelor umane, care compun o unică familie, cu casa comună ca creaţiei. Pornind de la această bază, documentul invită la conexiunea solidară cu toţi, mai ales cu săracii, marginalizaţii şi cei slabi.