![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
Vezi VIDEO
O familie lovita de soarta din Baia Mare traieste cu 20 lei pe luna si cu ce mai primeste din mila vecinilor si a prietenilor. Barbatul, un fost detinut politic, are picioarele amputate, iar sotia sa este bolnava de epilepsie, dar lupta sa o creasca pe cea daruita de Dumnezeu: o fetita de zece ani, premianta la scoala.
Calvarul familiei Kocis din Baia Mare a inceput in urma cu 15 ani. Kocis Gyula, care pe vremea aceea lucra la mina Sasar, a ramas fara un picior in urma unui accident de munca. La scurt timp, din cauza cangrenei, barbatului i s-a amputat si celalalt picior. De atunci, a inceput calvarul luptei pentru viata. Astazi, cei trei membri ai familiei – barbatul, sotia sa si fiica lor in varsta de 10 ani – traiesc cu 20 lei pe luna si din mila enoriasilor, pentru ca nu exista duminica sa nu mearga la biserica.
In pofida loviturilor pe care i le-a dat soarta, omul e la fel de demn ca si inainte de 1989, cand a executat un an de inchisoare politica pentru uneltire impotriva statului comunist. “Sa nu imi vorbiti de Ceausescu, ca nu l-am iubit. Numai eu si Dumnezeu stim cum am scapat de la Jilava. M-o bagat la inchisoare pentru ca am lipit afise cu mesaje anticomuniste. La colectivizare, io nu am suportat sa vad cum i-o luat vaca la om din curte si l-o lasat fara nimic…”, povesteste Gyula. Dupa 1989, pentru a-si recupera casa nationalizata, omul a facut greva foamei timp de 30 de zile. Dar a reusit.
Sotia sa, Veronica, sufera de epilepsie, dar este asistentul personal al lui Gyula, n-are incotro. Spune ca e foarte greu si din cauza faptului ca salariul intarzie mereu. “Autoritatile locale isi bat joc de noi. Mai bine sa ne execute pe noi, astia handicapati, si au scapat. Nu sa ne tina asa… Din salariu meu si din ajutorul social al sotului, dupa ce ne achitam taxele si ratele, ramanem cu 20 de lei. Cine poate trai cu atatia bani intr-o luna?” – se intreaba, intristata, Veronica.
Singura bucurie si speranta a sotilor Kocis este fetita lor de 10 ani, eleva in clasa a patra, care in fiecare an a luat premiul I. Doar pentru ea se mai lupta cei doi parinti, rupandu-si de la gura pentru a-i putea oferi un trai mai apropiat de normalitate. Cu toate ca le este mai greu decat multor familii din Romania, sotii Kocis isi duc traiul de zi cu zi asa cum pot si asteapta ca postasul sa le aduca modestul ajutor social, indemnizatia de detinut politic a sotului si salariul de asistent personal al sotiei.
Dar postasul intarzie in fiecare luna, iar cand vine, vine cu scrisori patetice din partea alesilor locali. “Gandurile mele se indrepta spre dumneavoastra (…) Dumnezeu sa ne ajute, cu deosbit respect!”- semneaza primarul Cristian Anghel, intr-o instiintare catre asistentii personali care nu si-au incasat lefurile de cateva saptamani. Insa respectul nu tine de foame si de cald, mai ales ca oamenii nu si-au primit inca nici ajutorul pentru incalzire. Cele cateva lemne pe care le au langa soba le mai ajung pentru doua zile…
eMaramures.ro lanseaza un indemn pentru oamenii care doresc sa ajute aceasta familie. Orice forma de donatie este binevenita pentru ei si pentru fetita lor de 10 ani. Relatii la numarul de telefon 0262/221.600 sau la adresa de e-mail stiri@emaramures.ro.
Sursa: Calin Dragomir