Indiferent cât de mult și de repede curge timpul, indiferent de ce se întâmplă cu noi și cu lumea, indiferent peste ce încercări suntem nevoiți să trecem, există oameni pe care nu-i putem atribui niciodată uitării, pe care nu-i putem șterge din memorie. Ei rămân cu noi pentru totdeauna, ca o piatra de încercare în dăinuirea noastră și a urmașilor.
Se spune deseori că nu vei reuși să cunoști niciodată valoarea unui om până când acesta nu devine o amintire. Cred că afirmația e adevărată doar în cazul oamenilor care n-au făcut degeaba umbră pământului, care au realizat lucruri deosebite ce supraviețuiesc și după moartea lor. Realizările acelea sunt adevărate monumente de artă, dar care nu sunt făcute din marmură sau metal, ci din amintirile pe care contemporanii le au și le transmit mai departe generațiilor viitoare. „Dorul e focul în care ard speranțele, dorințele, durerile, iar cenușa ce rămâne reprezintă amintirile”, spunea Octavian Paler.
Fără îndoială că un om care trăiește în amintirile celor care l-au cunoscut este DOREL CHERECHEȘ, rămas în memoria comunității pentru realizările sale deosebite în domeniile unde a activat. Sâmbătă, 27 iulie, 2024 ar fi împlinit 76 de ani… Automat gândul ne obligă să ne întrebăm ce ar fi putut face pentru oameni în cei 23 de ani care s-au scurs de la plecarea sa dintre pământeni. Cu siguranță, foarte multe fapte bune, pentru că așa a fost croit de Dumnezeu…
S-a specializat în silvicultură și a înțeles mai repede decât alți colegi de breaslă că e adevărată zicala „codru-i frate cu românul”, că pădurea este o resursă inestimabilă pentru viitor, motiv pentru care a înființat învățământul silvic în Maramureș. A scris cărți, articole, studii care s-au bucurat de aprecierea cunoscătorilor, a predat la facultate, a obținut un doctorat, a fost prorector, s-a implicat în politică dar, mai ales, și-a dedicat activitatea în folosul semenilor săi pe care i-a respectat, i-a ajutat și i-a onorat cu realizările sale.
A condus direcția silvică a județului cu profesionalism desăvârșit, a pus bazele gestionării și protejării resurselor forestiere din zonă, și-a dedicat activitatea conservării și dezvoltării durabile a pădurilor, exploatării raționale a resurselor, cu protejarea biodiversității și menținerea echilibrului ecologic în același timp. Chestiuni științifice, moderne, necesare, nu ușor de respectat și aplicat într-un domeniu în care toată lumea avea impresia și credința că se poate face orice, fără să dea la nimeni socoteală.
Dorel Cherecheș s-a zbătut mult ca să schimbe rânduielile vechi, a predat lecția dragostei pentru pădure și mediu celor tineri, reușind astfel să asigure continuitate muncii sale și după moartea sa. Un astfel de om nu are cum să nu rămână în amintirea oamenilor. El reprezintă un exemplu, o sursă de inspirație, un simbol al performanței pentru oricine vrea să aibă o carieră bogată în realizări de excepție.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că dacă ai făcut fapte bune, poți să-ți acoperi cu ele păcatele. Dar, dacă ești gol de fapte bune, fiecare păcat îți face o rană de moarte. Sunt numeroase faptele bune pe care le-a făcut Dorel Cherecheș pentru oameni, pentru comunitate. Ele sunt cunoscute, efectele lor se văd și astăzi, dăinuie pentru că au fost făptuite din dragoste pentru semeni.
Da, viața demonstrează că oamenii buni rămân în amintirea urmașilor. Da, Dorel Cherecheș a fost unul dintre acei oameni care au făcut fapte bune, conștient că nu va putea fi răsplătit niciodată pentru ele. Din cauza asta sunt frumoase, prețuite și admirate.
Din păcate singura noastră răsplată avută la îndemână este să-i păstrăm memoria binecuvântată…
un laudatio exagerat si platit. Ce jenant Grigore sa prestezi intr-un asemenea fel. Dar latura de moralitate a defunctului nu o mentionezi sau ai uitat de ea. De Sorin Pintea si alte dive propulsate in viata publica de ~onorabilul prof.univ.dr. Dorel Chereches , evident in urma unor prestatii orientate.Rusine sa-ti fie…
Nu-i prima dată când cântărești greșit comentariile mele. Rareori răspund, nu numai „dărăbănelelor”, pentru că e o muncă inutilă, nu ai cum să schimbi părerile unora și e bine că e așa. De data asta, fiind o situație mai delicată, simt nevoia să fac unele precizări. Laudatio, de regulă, are o doză de subiectivism, explicabil și acceptabil din moment ce e vorba despre cineva care, în situația noastră, nu mai e printre noi. Plătit de cine și pentru ce? În cei 23 de ani trecuți de la moartea lui Dorel Cherecheș nu am scris un rând despre el. Dacă ar fi fost vorba de plată de ce nu am făcut-o atunci când, după mintea ta, ar fi fost cine să mă plătească. De ce am scris acum? Simplu, am simțit nevoia să o fac. Îmi pare bine dacă prin scrierea mea am mângâiat măcar cu un strop sufletele membrilor familiei Cherecheș de care sunt și voi fi alături. Nu are de ce să îmi fie rușine, dimpotrivă. Sentimentul rușinii ar trebui să te bântuie pe tine, să îți dea târcoale, să te neliniștească. Numai caracterele de nimic, deposedate de orice brumă de moralitate, pot acuza un om mort, fără nicio dovadă, după atâția ani. Așa că recurg la finalul comentariului tău, care ți se potrivește de minune: „Rușine să-ți fie!”.
Oamenii lipsiți de caracter și frustratii, vor căuta mereu motiv de gâlceavă, iar cei împăcați cu ei înșiși vor vedea „plinul paharului”. Felicitări pentru articol! Odihnă veșnică, regretatului Dorel Cherecheș!
Dl. Grigore,
In afara faptului ca a fost tatal dlui. Catalin Chereches, caruia i-a lasat o mostenire destul de substantiala, si a activitatii sale in unele dintre cele mai inalte functii din domeniul silviculturii, ramura care, din pacate, se confrunta la nivel de judet si de tara cu numeroase probleme, inclusiv coruptie si furt, sper sa mi se scuze ignoranta dar, mai precis, care sunt realizarile dlui. Dorel Chereches, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, pentru comunitatea noastra?
Un OM deosebit, un COLEG deosebit, un SPECIALIST deosebit din toate punctele de vedere. Dumnezeu sa il aiba in paza si grija sa vesnica!