La câtă politică românească am văzut, și tot mă uluiește disprețul față de oameni al liderilor PNL și USR PLUS, excitați la culme de bătălia pentru putere. Nici măcar Iohannis nu-i poate opri, căci ar fi și el mușcat fără milă. Nu le pasă câtuși de puțin de cum se simte prostimea cocoșată de creșterea lacomă a prețurilor la energie și la tot. Asta după ce atâția și-au pus în ei speranțe de mai bine.
Dacă ar fi avut niscai urme de umanitate și bun-simț, n-ar fi trebuit să se ajungă la așa ceva. Se adunau la partid, PNL, USR PLUS, toți liderii din țară, cu ușile închise și nu ieșeau de acolo decât când hotărau, prin vot sau cum credeau de cuviință, cine va fi viitorul șef. Apoi, congresul de alegeri se organiza peste o săptămână și ieșea cine s-a stabilit, fără acest bâlci grețos aruncat în capul cetățenilor.
Bâlci din care nu câștigă nimic. În teoria jocurilor, se analizează de obicei jocurile de sumă nulă – când unul pierde, celălalt câștigă – sau de sumă pozitivă – ambele părți câștigă. Rară este situația sumei negative – ambele părți scad în ochii opiniei publice. În lupta „de casă”, pe termen scurt, PNL și USR PLUS, cu lideri cu tot, pierd politic masiv, pe termen mediu și lung, la nivel național. Și câștigă, evident, fără niciun efort, PSD și AUR.
Dacă nu sunt în stare să fie cinstiți, ar putea, măcar, să nu fie tâmpiți. Dar nu e cazul. (Cristian Tudor Popescu)