Astăzi e celebrată Ziua mondială a râsului. „Nu râdem pentru că suntem fericiţi, ci suntem fericiţi pentru că râdem”

Ziua mondială a râsului este iniţiativa medicului indian Madan Kataria, fondatorul mişcării ”Laughter Yoga” („Hasyayoga”), adică terapia prin râs. Kataria este şi autorul cărţii ”Laugh For No Reason” (2002) („Râzi fără motiv”).

Deşi unii ar putea considera că, în contextul pandemiei, o zi a râsului nu este cea mai potrivită, Madan Kataria ţine să îi contrazică: câteva minute dedicate râsului sunt cu atât mai necesare, date fiind actualele restricţii şi îngrijorări. Desigur, tradiţionalele întâlniri şi spectacole nu vor mai avea loc, dar cei interesaţi de o porţie sănătoasă de râs pot accesa paginile de socializare ale diferitelor cluburi înfiinţate de adepţii terapiei prin râs. De exemplu, laughteryoga.org/zoom-laughter-club/ şi laughteryoga.org/trainings/skype-laughter-club/.

În prezent, există mai mult de 10.000 de Cluburi de Râs în peste o sută de ţări, inclusiv în România, precizează http://www.laughteryoga.ro/. Potrivit paginii de Facebook a Clubului Laughter Yoga din Bucureşti, „De fiecare dată când reuşeşti să găseşti umorul într-o situaţie dificilă, câştigi. Chiar dacă putem spune că trăim o perioadă care ne încearcă pe toti, nu înseamnă că nu putem găsi şi lucruri pozitive, sau că ne pierdem umorul sau am uitat să râdem”.

Efectele terapiei prin râs sunt cât se poate de serioase şi importante, conform laughteryoga.org/.

De exemplu, susţin adepţii terapiei amintite, eliberarea endorfinelor prin râs poate schimba în bine starea de spirit după doar câteva minute. Endorfinele, numite uneori şi ”molecule ale fericirii”, sunt substanţe chimice produse de creier ca răspuns la o varietate de stimuli. Acestea pot reduce stresul, proprietăţile lor analgezice fiind comparate chiar cu cele ale morfinei. Mai mult, eliberarea endorfinelor în organism poate duce la îmbunătăţirea sistemului circulator şi întărirea celui imunitar.

În al doilea rând, terapia inspirată de Madan Kataria promite transformarea bunei-dispoziţii în adevărate exerciţii de respiraţie şi de tip cardio, ceea ce, pe termen lung, ajută la oxigenarea mai bună a organismului şi la menţinerea unui tonus ridicat.

Primul club de terapie prin râs a fost înfiinţat de Madan Kataria în anul 1995, într-un parc din Mumbai, numărând şase persoane. Kataria a organizat pentru prima dată Ziua mondială a râsului în 1998, tot la Mumbai, cu participarea a peste 12.000 de oameni. Evenimentul a trecut curând graniţele Indiei, în anul 2000 peste 10.000 de danezi marcând această zi în centrul capitalei Copenhaga.

Primul om de ştiinţă care a sugerat că fenomenul râsului merită studiat în mod serios a fost psihologul William F. Fry, profesor la Universitatea Stanford, California. În 1964, a solicitat fonduri publice pentru a demara cercetări asupra efectelor psihologice şi fiziologice ale râsului. William Fry s-a autointitulat „primul gelotologist” (de la grecescul „gelos”, a râde), notează laughteronlineuniversity.com.

Un alt pionier al gelotologiei a fost Norman Cousins, jurnalist şi activist pentru pace care, în 1964, a susţinut că umorul l-a ajutat să treacă mai uşor peste cumplita boală de care suferea, artroză reactivă. În acest sens, a publicat faimoasa carte „Anatomia unei boli” („Anatomy of an Illness”), publicată în 1979.

În 1987, a luat fiinţă Asociaţia Americană pentru Terapie prin Umor.