Azi, 27 noiembrie 2022, se împlinesc 87 de ani de la naşterea Arhim. Serafim Man

Arhimandritul SERAFIM (Ştefan) Man, s-a născut la 27 noiembrie 1935, în satul Boiereni, de lângă Rohia. La vârsta de 17 ani, la 23 noiembrie 1952 a intrat în obştea mănăstirii Rohia, fiind primit de către stareţul de atunci Protos. Justinian Chira, actualul Arhiepiscop al Maramureşului şi Sătmarului. După un noviciat de trei ani, când a îndeplinit diferite ascultări, la 20 iulie 1955 a fost tuns în monahism primind numele de SERAFIM. În martie 1957 a fost hirotonit ierodiacon apoi ieromonah, de către vrednicul de pomenire episcopul Nicolae Colan al Clujului, slujind la mănăstire până în anul 1959. Din anul 1959, după Decretul 410, până în 1971 a slujit ca preot în parohiile Cupşeni, Băiuţ şi Costeni. În anul 1971 a revenit la mănăstirea de metanie iar în anul 1973 a fost numit stareţ al mănăstirii Rohia, până în anul 1984 când, din motive de sănătate (cancer la gât) s-a retras. Preacuvioşia Sa a fost cel care în anul 1980 l-a primit pe Nicu Aureliu Steinhardt în obştea mănăstirii şi l-a călugărit, la 16 august 1980 cu numele de Nicolae.
Părintele Serafim Man a absolvit Seminarul Teologic din Cluj – Napoca şi a fost licenţiat al Institutul Teologic Universitar din Sibiu, promoţia 1979.
În 6 decembrie 1973, de sărbătoarea Sfântului Nicolae, a fost hirotesit Protosinghel, iar la 15 august 1982, de hramul mănăstirii, a fost ridicat la rangul de Arhimandrit. În noiembrie 2010, la împlinirea vârstei de 75 de ani, a primit titlul de Cetăţean de onoare al Oraşului Târgu Lăpuş. La 27 decembrie 2012, de sărbătoarea Sfântului Arhidiacon Ştefan, Preasfinţitul Părinte Episcop Justin Sigheteanul i-a acordat în semn de preţuire şi respect „Crucea Voievodală Maramureşană”. Părintele Serafim Man a fost cel care la primit în obştea monahală de la Rohia, pe Preasfinţitul Justin Sigheteanul, în anul 1976. De sărbătoarea Sfântului Arhidiacon Stefan, a fost ultima dată când a slujit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie fiind împărtăşit de către Preasfinţitul Părinte Episcop Justin Sigheteanul.
După ani de suferinţă, dar fără să stea nici măcar un ceas pe pat, marți, 12 februarie 2013, s-a stins ca o lumânare ce a ars cu credinţă jertfelnică, cu dragoste faţă de Dumnezeu, de mănăstire şi faţă de tot poporul cel dreptcredincios, s-a mutat la Hristos Domnul şi la Maica Domnului, aşa cum zice Psalmistul David; Râvna Casei lui Dumnezeu la topit.
Un om al rugăciunii şi al cărţii, cu chip de înger:
A iubit biserica, rugăciunea şi Sfânta Liturghie. Iubirea si bucuria cea mai mare era slujirea Sfintei Liturghii şi a Sfântului Maslu. A fost duhovnicul monahilor şi a monahiilor de la mănăstirile: Rohia, Rohiiţa, Lăpuşul Românesc, Caşiel, Dobric, Habra, Breaza, a sutelor de preoţi şi a credincioşilor din toată ţara, dar şi a Înaltpreasfintitului Arhiepiscop Justinian care s-a mărturisit la Preacuvioşia sa pentru ultima dată în urma cu şapte zile înainte de-a trece la Domnul.
Cu timp şi fără timp, în plină zi şi în miez de noapte a fost la dispoziţia credincioşilor, tuturor dându-le cuvânt de mângâiere şi întărire în credinţă, exemplu al minunii lui Dumnezeu fiind însuşi Preacuvioşia sa, mărturie despre modul cum Dumnezeu l-a vindecat de cumplita boala de care a suferit şi l-a ţinut între noi timp de 30 de ani.
A publicat următoarele cărţi: Mănăstirea Rohia, Editura Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, Cluj – Napoca, 1982, ediţia a II, 1989; Livada duhovnicească, Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului şi Clujului, Cluj-Napoca, 1990; ediţia a doua, 2010; Adevăruri trăite, Învăţături folositoare, Editura Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 1993; Un buchet de pilde şi învăţături creştine pentru tineri, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 1995; Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 1996; Meditaţii duhovniceşti, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 2002; Viaţa şi Acatistul Sfântului Serafim de Sarov, Baia Mare, 2004; Rugăciunea domneasca Tatăl nostru – tâlcuire, Editura Proema, Baia Mare, 2007. A publicat multe predici si omilii în revistele teologice.
Un stareţ gospodar si jertfelnic.
Arhimandritul Serafim Man s-a preocupat mereu de îmbunătăţirea stării patrimoniale şi materiale a mănăstirii. Dintre realizările sale amintim: construirea „Casei cu Paraclis”, „Casei Poetului”, „Altarului de vara”, aducţiunea apei la mănăstire, introducerea curentului electric, construirea drumului de acces la mănăstire, zidurile de susţinere din incinta mănăstirii etc. A condus lucrările şi a lucrat efectiv cu mâinile şi braţele Preacuvioşiei Sale la toate acestea.
Veşnică să-i fie pomenirea din neam în neam şi Bunul Dumnezeu să-i facă parte de odihnă împreună cu drepţii şi toţi cuvioşii !