Duminică, 8 septembrie, creștinii sărbătoresc Nașterea Maicii Domnului, eveniment cunoscut în popor și sub numele de Sfânta Maria Mică. Este o sărbătoare prăznuită de ortodocși și catolici, o zi însemnată pentru întreaga creștinătate.
Nașterea Maicii Domnului este prima sărbătoare din cursul noului an bisericesc, început de la 1 septembrie, și cea mai mare sărbătoare a toamnei.
Evenimentul marchează începutul toamnei și implicit a activităților specifice de sezon precum culegerea viilor și a plantelor de leac, semănatul grâului, orzului și secarei de toamnă.
Semnificația religioasă a sărbătorii Nașterea Maicii Domnului Nașterea Maicii Domnului este primul praznic dintre cele patru dedicate Fecioarei Maria, respectiv Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (8 septembrie), Buna Vestire (25 martie) Adormirea Maicii Domnului (15 august).
Nașterea Fecioarei Maria este evenimentul considerat începutul Mântuirii Neamului Omenesc. Nașterea Fecioarei Maria este datată între anii 19-22 î.Hr, din părinții Ioachim, tatăl, un urmaş al regelui David, și mama, Ana, fiica preotului Matthan, descendentă din familia preoţească a lui Aaron.
Pentru că nu aveau copii, și erau înaintați în vârstă, Ioachim şi Ana au început să fie ironizaţi de oameni, considerați că nu sunt binecuvântați de Domnul. Şi totuşi, Ioachim şi Ana nu s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, nici nu au renunţat la viaţa lor virtuoasă, rugându-se în continuare şi nădăjduind în bunătatea lui Dumnezeu.
Tradiţia spune că, în al cincizecilea an al căsătoriei lor, Marele Preot de la Templu a refuzat în public jertfa lor, numindu-i blestemaţi. Întristaţi, cei doi părinţi s-au îndreptat spre casa lor şi ulterior au hotărât să se retragă fiecare pentru post şi rugăciune. Ioachim a plecat în Munte să se roage, iar Ana a rămas acasă și a început să se roage lui Dumnezeu, cu durere şi cu multe lacrimi.
Îngerul Gavriil s-a arătat fiecăruia, spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea şi că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea sa. Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale şi că va fi un „Vas ales lui Dumnezeu” (slujitor al lui Dumnezeu). La vârsta de 3 ani, părinții au dus-o pe Fecioara Maria la Templu, pentru a crește împreună cu celelalte fecioare. Acolo a rămas până la vârsta de 15 ani. Ea a rămas orfană de la vârsta de 10 ani, deoarece Ioachim, tatăl, trece în neființă la 80 de ani, iar Ana pleacă la Domnul la vârsta de 79 de ani.
Părinții Maicii Domnului, Ioachim și Ana, sunt prăznuiți în Biserică pe 9 septembrie, după sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului. Maica Domnului este ocrotitoarea femeilor Este important de subliniat faptul că, Ioachim și Ana, nu au putut avea copii foarte mulți ani, dar nu au renunțat niciodată la rugăciune, iar bunul Dumnezeu a ascultat și îndeplinit rugăciunile lor.
Printre cele mai urmate obiceiuri de Sfânta Maria Mică sunt:
Începând din această zi, se culeg viile, se bat nucii, încep târgurile de toamnă;
În dimineața sărbătorii se organizează slujbe și hramuri bisericești. Femeile aduc în biserică bucate pe care preotul le sfințește și le impart apoi credincioșilor, în amintirea celor trecuți în neființă; Se obișnuiește să se împartă fructe de toamnă precum struguri și prune;
Obiceiul de Sfântă Maria Mică este ca fetele nemăritate să culeagă flori din grădină, pe care să le ducă la biserică și să le așeze pe icoane. În felul acesta, famila este protejată de boli și necazuri în tot anul. Femeile însărcinate sunt protejate de Maica Domnului și, în această zi, rugăciunile pentru a avea o sarcină ușoară și un copil sănătos le sunt ascultate.
De asemenea, în această zi, femeile care nu pot avea copii se pot ruga pentru dezlegarea pântecelor.
Din 8 septembrie, se spune că păsările călătoare se pregătesc de călătoria spre țările calde.
– Servicii de creare site web
