Turismul sexual este noua metodă de făcut bani pentru prostituate și proxeneții acestora. Femeile sunt ”plimbate” prin mai multe orașe ale țării, unde oferă servicii la prețuri adaptate pieței locale.
Site-urile specializate de anunțuri pentru adulți sunt pline de sintagme de genul ”Nouă în oraș. Doar pentru … zile”. Anunțurile sunt însoțite de fotografii provocatoare ale femeilor care își caută clienți.
O parte dintre tinere acționează pe cont propriu, dar multe dintre acestea au în spate veritabile grupări infracționale. Proxeneții sunt cei care la caută cazările, le supraveghează și încasează cea mai mare parte din venituri. Multe dintre tinere provin din familii dezorganizate sau cu o situație materială precară.
Prin metoda ”lover-boy” sunt convinse de proxeneți să plece de acasă, după care, de multe ori, sunt obligate să se prostitueze. „Metoda presupune schimbarea la o anumită perioadă de timp a spaţiilor de cazare, precum şi a localităţilor, în care persoanele de sex feminin practică prostituţia sau sunt exploatate sexual”, astfel este definit, pe scurt, fenomenul turismului sexual din România.
Într-un astfel de dosar instrumentat de DIICOT și aflat pe rolul instanțelor de judecată se susține că membrii grupului infracțional le instruiau pe tinere în legătură cu tarifele practicate, precum şi cu privire la modul de abordare a „clienţilor”, stabilind aceleaşi tarife când acţionau pe raza aceleiaşi localităţi.
De asemenea, prostituatele erau instruite pentru a gestiona eficient anunţurile postate pe internet, acesta fiind singura modalitate de atragere a clienților. Astfel, cu cât un anunț era mai sus în lista de căutări afişată de site, existau șanse mult mai mari pentru a fi racolați mai mulți ”clienți”.
În ceea ce privește tarifele practicate, pe raza municipiului Suceava, de exemplu, se solicita suma de 150 de lei pentru un singur act sexual normal sau oral (cu finalizare), 250 de lei pentru o oră şi 400 de lei pentru sex anal, în timp ce pe raza altor localităţi ca Târgu-Jiu, Arad sau Oradea se practicau tarife mai mici.
Proxeneţii își stabileau localitățile din ţară în care să acţioneze eficient, având ca scop final maximizarea câştigurilor. Astfel, urmăreau ca în aceeaşi perioadă, pe raza aceleiaşi localităţi, să practice prostituţia sau să exploateze sexual cel mult de 3-5 tinere. Astfel, la diferite intervale de timp localitatea, respectiv locaţia, erau schimbate.
Femeile erau supravegheate direct de membrii grupului care, prin modul în care s-au organizat, urmăreau să aibă un control asupra acestora şi a sumelor încasate de la „clienţi”. Aceştia locuiau în aceleiaşi clădiri folosite la practicarea prostituţiei, le controlau prin intermediul telefoanelor mobile în ipoteza în care nu se aflau în spaţiile închiriate, le solicitau la diferite intervale de timp predarea sumelor de bani obţinute.
Tinerele erau transportate pe raza mai multor orașe din țară, cum ar fi Suceava, Bistriţa, Cluj-Napoca, Sibiu, Zalău, Arad, Baia Mare, Oradea, Alba Iulia, Târgu-Jiu, unde erau cazate în apartamente închiriate în regim hotelier sau chiar în unităţi hoteliere unde întrețineau raporturi şi acte sexuale contra cost cu diverşi „clienţi”. Banii obţinuţi reveneau membrilor grupului în funcţie de participaţia fiecăruia.
Banii erau achitați proxeneților în mod direct sau prin mijloace electronice de plată. Pentru a ascunde legăturile dintre membrii grupului şi tinerele care practicau prostituia sau erau exploatate sexual, banii erau transferaţi unor rude (părinţi, fraţi, veri) sau persoane din anturajul membrilor, de la care erau recuperate ulterior. În acest dosar se estimează veniturile totale ale proxeneților, obținute în circa 1 an de zile, la aproximativ 1 milion de lei.
– Servicii de creare site web
