Balneoterapie la Ocna Sugatag

Zile toride, de-a dreptul nebune, cu trandafiri japonezi inflacarand prispele, magnoliile si salcamii roz inflorind a doua oara, corcodusele galben aurii, ori rubinii si merele „burizaua”, dulci-acrisoare, rupand ramurile pomilor de bogat rod. O shakespeareana furtuna nocturna cu biciuri de fulgere urmate de o violenta aversa fusesera incapabile sa reduca macar si cu cateva grade dogoarea diminetii. La apa, la scalda si umbra. Dar oare unde? Hai la bai, la Ocna Sugatag.

Daca pornesti din Baia Mare si ai chef sa treci peste valtoarea serpentinelor, intercalate cu portiuni de drum prost, poti urma DN 18 (58 km) pe Valea Marei.
Altfel e mult mai bine (pitoresc si facil) s-o tai prin Cavnic, apoi prin satul Budesti si sa urmezi Valea Cosaului. Pe acest traseu poti face binevenite opriri la salasele de varat si fanete sau sa iti tragi sufletul in traditionalele gospodarii morosene. De asemenea, putem arunca o privire si inauntru-ne odata ajunsi in tintirimul bisericilor de lemn, monumente de arhitectura, cea din Josani-Budesti fiind inclusa in patrimoniul UNESCO. 
Daca avem ca punct de plecare Sighetul, vom ajunge la Ocna Sugatag pe DJ182 (20 km), admirand matinalele neguri, capitele si claile cu fan abia adunat.
 
Ocna Sugatag (490 m altitudine), atestata documentar pentru exploatarile-i saline inca din 1355, e admirabila chiar si iarna. Privita coborand soseaua ce vine dinspre Hoteni sau Breb, aminteste de extraordinarul tablou impresionist Iarna la Barbizon a lui Ion Andreescu.

Dovada a importantei sale, a fost dotata in jurul anului 1900 cu o linie ferata ingusta ce facea legatura cu Sighetul. Terasamentul ingust e si azi vizibil, trecand de la baile vechi, pe sub Padurea Craiasca (preponderent gorun si stejeris – arie naturala protejata), apoi pe deasupra Giulestiului pentru a iesi in satul Feresti. Din pacate, in prezent foloseste cel mult ca drum de carute.
 
In zona centrala a localitatii, vizavi de primarie, domina imprejurimile o monumentala biserica zidita; ceva mai incolo o cocheta bisericuta de lemn, mai noua dar traditionala, acum in curs de restaurare a sarpantei sindriluite, cu o frumoasa poarta de lemn in fata. 

Multime de pensiuni agro-turistice, unele cu o practica dinainte de 1989, altele noi. Multe flori in gradini, pe prispe, balcoane. 

Cum te apropii de Statiune, apar casutele-camping, foste ale EM Herja, alaturi de hotelul cooperatiei si mult mai bine cunoscuta si treptat dezvoltata baza balneoclimaterica apartinand Sind Romania SRL. In cadrul acesteia sunt incluse hotelul Craiasca (174 locuri), centrul de tratament, bazinele in aer liber, un restaurant cu terasa si bar, toate amplasate intr-un deosebit de frumos si ingrijit parc. Si aici florile sunt cele care emana frumusete, prospetime, vioiciune.
Multa lume vine aici pentru agrement, plaja si baie, altii, indiferent de sezon, pentru binefacatoare cure balneare, vizand tratarea sau ameliorarea unor afectiuni reumatismale, locomotorii, neurologice, ginecologice. 

Tot mai putini stiu insa ca inainte de amenajarea actualei statiuni, jos, aproape de fostul put dotat cu masina de extractie, au existat (azi fiind total reamenajate) primele bai saline din Ocna Sugatag , cu bazine captusite cu dulapi de stejar, cabine-vestiar, empiric confectionate din scandura de brad, mai apoi varuite, iar in loc de cazi de fonta sau faiantate, ciubere de lemn de brad special destinate imbaierilor. 

Ajungem la Baile vechi coborand ulita pietruita, strajuita de umbrosi arbori, de la primarie in jos, pe langa biserica, lasand in dreapta o micuta capela cu un rand de carpeni in fata. De aici luand-o spre stanga depasim fostul put, admirand lacul albastru demisalin, rezultat prin surparea fostelor galerii de ocna (atentie, pescuitul este interzis!). Baile vechi, cu un frumos bazin rectangular, restaurant si capacitati de cazare e in stanga, la nici 50 m de lacul pe a carui oglinda plutesc imaculate gaste in timp ce pe malul opus, intr-o batrana livada, paste o turma de mioare.

Daca la ramificatia ulitei o luam spre dreapta (nord-est) ajungem dupa vreo 50 m la doua afunde palnii cu ochi de apa, de asemenea rezultat al prabusirii galeriilor de ocna. Aproape de acestea, imediat sub versant, vedem o alta balta circulara conectata spre vest uneia si mai mari, deosebit de salina, cu ape lutos-maronii.

Dincolo de terasamentul ingust al fostei cai ferate se afla o statie de pompare si albia unui paraias tradat de frecventele exprimari ale sarii dupa evaporare. Aici exista o slatina frecventata de localnici, dar si de catre satenii din Budesti, Sarbi, Calinesti ori Breb, mai ales la pusul verzei la murat si in decembrie, inainte de Ignat. Saramura concentrata e folosita de tarani pentru conservarea carnii de porc, dar si pentru alte scopuri gospodaresti.
 
In primavara lui 2005, in cadrul proiectului „Gutinul turistic”, a fost marcat un traseu care debuteaza in Ocna Sugatag, continua spre pitoresc-arhaicul sat Breb, suie spre aria protejata Taul Morarenilor, orientandu-se apoi pe sub Creasta Cocosului catre o alta arie protejata: Taurile Chendroi  – in care se oglindeste bijuteria andezitica alpina, mandria Maramuresului. Aici puteti admira si celebra planta carnivora rubinie, tentaculata, Drosera rotundifolia. 

In acest sezon efortul parcurgerii unui astfel de traseu e rasplatit de savuroasele afine pe care le vom gasi apropiindu-ne de zona alpina sau de ciuperci, bureti, mure si tardivele flori ale verii trecande. 

Daca la Sind Romania (in Statiune) si la Baile vechi curatenia&grija pentru ordine se observa imediat, nu acelasi lucru se remarca in zona lacurilor saline. Aici proprietarii terenului/luciului de apa nu au dat macar o data cu coasa, iar balariile/iarba uscata precum si unele denivelari, chiar oglinzile acvatice (!) sunt poluate menajer (de la variate ambalaje la pet-uri, doze din aluminiu, resturi alimentare constituind veritabil focare de infectie). 

Fara a scuza in vreun fel administratia locala, OPC-ul sau organele de control sanitar-veterinar, am convingerea ca vina cea mai mare pentru dezastrul ecologic de dupa fiecare weekend o au (auto)turistii. E inexplicabil faptul ca un un astfel de individ isi poate duce la locul de picnic bagajul/rucsacul greu, cu de toate, iar la plecare nu-si poate transporta pana la primul container resturile alimentare/ambalajele, pentru a lasa intacta/neagresata si poluata zona in care si-a petrecut agreabile clipe/zile. Daca fiecare s-ar gandi la plecare ca maine ar putea sa revina, in mod cert altfel ar ramane pajistile, vetrele de foc. Pentru asta nu e nevoie de multe scoli, ci doar de un elementar bun simt.