Născut în România, Benjamin Ferencz, ultimul procuror supravieţuitor al proceselor de la Nurnberg, Germania – care au adus în faţa justiţiei criminalii de război nazişti după cel de-al Doilea Război Mondial – a murit, vineri, la vârsta de 103 ani.
Avea doar 27 de ani când a fost procuror, în 1947, la Nürnberg, unde acuzaţii nazişti, printre care Hermann Göring, au fost judecaţi pentru crime împotriva umanităţii, inclusiv pentru Holocaust, genocidul în care şase milioane de evrei şi milioane de alte persoane au fost ucise sistematic. Benjamin Ferencz, avocat cu studii la Harvard, a obţinut condamnarea a numeroşi ofiţeri germani care au condus escadroanele itinerante ale morţii în timpul războiului.
Ferencz a pledat, apoi, timp de zeci de ani, pentru crearea unei curţi penale internaţionale, un obiectiv realizat odată cu înfiinţarea tribunalui internaţional care are sediul la Haga, în Olanda, notează Reuters, citată de News.ro.
Ferencz a fost, de asemenea, un donator important pentru Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA, înfiinţat la Washington.
Circumstanţele decesului său nu au fost dezvăluite imediat. The New York Times a relatat că Ferencz a murit într-un centru de asistenţă socială din Boynton Beach, Florida.
Ce a spus Benjamin Ferencz în procesul de la Nurnberg
„Cu durere şi cu speranţă dezvăluim aici masacrul deliberat a peste un milion de bărbaţi, femei şi copii nevinovaţi şi lipsiţi de apărare”, a declarat Ferencz în declaraţia sa de deschidere a procesului de la Nurnberg. „Acesta a fost rezultatul tragic al unui program de intoleranţă şi aroganţă. Nu răzbunarea este scopul nostru, dar nici nu căutăm doar o pedeapsă dreaptă. Cerem acestei instanţe să afirme, prin acţiune penală internaţională, dreptul omului de a trăi în pace şi demnitate, indiferent de rasa sau de credinţa sa. Cazul pe care îl prezentăm este o pledoarie a umanităţii în faţa legii”, a arătat Ferencz.
Procurorul a declarat în faţa instanţei că ofiţerii acuzaţi au dus la îndeplinire în mod metodic planuri pe termen lung de exterminare a grupurilor etnice, naţionale, politice şi religioase care erau „condamnate în mintea naziştilor”.
„Genocidul – exterminarea unor întregi categorii de fiinţe umane – a fost un instrument principal al doctrinei naziste”, a arătat Ferencz.
Toţi inculpaţii au fost condamnaţi, iar 13 dintre ei au primit pedeapsa cu moartea. Acesta a fost primul caz din cariera lui Ferencz.
Benjamin Ferencz s-a născut în Ciolt, Maramureș
Născut la 11 martie 1920 în Transilvania, România, Ferencz avea 10 luni când familia sa s-a mutat în Statele Unite, unde a crescut în sărăcie, în cartierul „Hell’s Kitchen” (Bucătăria Iadului) din New York City. După ce a absolvit Facultatea de Drept de la Harvard în 1943, s-a înrolat în armata americană şi a luptat în Europa, înainte de a se alătura secţiei pentru crime de război a armatei americane, nou înfiinţată.
El a confiscat documente şi a înregistrat probe în lagărele naziste ale morţii, precum Buchenwald, după eliberarea lor de către forţele aliate, inspectând scenele de degradare umană, inclusiv grămezile de cadavre emaciate şi crematoriile unde erau incinerate un număr incalculabil de cadavre.
După ce războiul s-a încheiat în 1945, Ferencz a fost recrutat pentru a participa la urmărirea penală a SUA în cadrul proceselor pentru crime de război de la Nürnberg, un oraş în care liderii nazişti organizaseră ample mitinguri de propagandă înainte de război. Ferencz a lucrat sub comanda generalului american Telford Taylor.
Citat din alt ziar maramureșean: „Ca și date biografice, știm că Benjamin Ferencz s-a născut în data de 11 martie 1920, în orașul Șomcuta Mare, din comitatul Maramureș, Austro-Ungaria (azi în județul Maramureș). La 10 luni, familia sa a emigrat în Statele Unite.” – până la 4 iunie 1920 cănd a fost semnat tratatul de pace de la Trianon deși fizic Transilvania era sub comanda armatei române, teritoriul numit Transilvania (care includea Banatul, Crișana și Maramureșul, nu numai Transilvania propriu zisă) aparținea juridic Ungariei, membru al imperiului Austro-Ungar. Si Ciolt era în județul Szatmár, dacă nu mă înșel.