Consumate cu moderație, brânzeturile sunt o sursă valoroasă de nutrienți de care organismul are nevoie pentru a funcționa normal.
Din punct de vedere chimic, brânzeturile se obțin din coagularea laptelui cu cheag. În general, brânzeturile trebuie diferențiate în cazeinice și necazeinice, cazeina fiind proteina din lapte care, din cauza masei moleculare deosebit de mare, se digeră foarte greu. În piețe, dar și în supermarketuri, oferta de brânzeturi este variată, ceea ce ne îngreunează alegerea.
Câteva recomandări în ceea ce privește consumul de brânzeturi
Nu asociați brânzeturile și lactatele cu alte alimente! Laptele și derivatele din lapte nu se asociază cu alte alimente. Excepție tolerată – asocierea cu pâine sau paste din grâu dur. Pentru a preveni o serie de boli digestive grave este important să nu combinam brânzeturile cu proteine de origine animală. În combinație cu sucul gastric din stomac, cazeina creează un înveliș pe bucățelele de carne și acestea nu se mai digera. Cel mai indicat ar fi să asociem brânzeturile cu verdețuri și legume.
Brânzeturile grase trebuie consumate de cel mult trei ori pe săptămână, maximum 50 g. Aceasta deoarece conțin peste 45% grăsimi raportate la substanță uscată, potrivit spuselor domnului profesor Mencinicopschi.
- Brânza telemea conține sare în exces, nefiind recomandată suferinzilor de boli cardiovasculare, hipertensiune, hepato-renale.
- Parmezanul se folosește în cantități mici, la condimentarea unor mâncăruri.
- Brânzeturile topite conțin săruri de topire, fosfați, citrați care împiedică fixarea calciului în oase, fiind contraindicate copiilor, adolescenților, bătrânilor, femeilor și bărbaților expuși la osteoporoză. De asemenea, au densitate calorică mare, îngrașă, au aport de grăsimi și sare ascunse.
- Brânzeturile cu mucegai au un conținut foarte ridicat de grăsime și sare, cu efect de îngrășare atunci când se consumă frecvent și în cantități mari.
- Brânza de burduf consumată în cantități mici și în asociere corectă cu alte alimente poate fi prezentă la mesele tradiționale.
Beneficiile consumului de urdă
Urda este un produs valoros deoarece nu conține aproape deloc cazeină, proteina majoritară din lapte care nu poate fi digerată corect de tubul digestiv al omului. Proteinele din urdă conțin aminoacizi formatori de fibră musculară, crescând masa negrasă a corpului, mărind în acest fel arderile și prevenind obezitatea. Urda are și o cantitate mică de grăsimi, acceptabilă și din punctul de vedere al aportului caloric și efectului mai scăzut de îngrășare (8 %). Urda se obține din zer, bogat în proteine serice ușor de digerat.
Deoarece este înecăcioasă, se recomandă să se amestece cu puțin iaurt și mărar. „Urda se recomandă celor bolnavi cu ficatul, deoarece conține aminoacizi care îl protejează și-l ajută să se regenereze. De asemenea, are în compoziție aminoacizi care scad masa grasă și o cresc pe cea musculară. Prin urmare, este ideală în curele de slăbire”, explică Dr. Menci. Se recomandă de patru-cinci ori pe săptămână.
În ceea ce privește alimentația diversificată a copiilor, pe lângă mesele de lapte și alimente de completare din lapte cu conținut de grăsime de minimum 3,5%, precum și cerealele integrale nesărate, neîndulcite, netexturate și neexpandate, NU mai este necesară hrănirea suplimentară cu brânză de vaci (o alternativă excelentă la brânza de vaci este urda) – o supra-alimentare proteică lactată poate duce la o suprasolicitare a rinichilor bebelușului.