Bocşele sunt grămezi din lemn de esenţă tare, mai ales fag (dar şi ulm, frasin, paltin etc), bucăţi de 1 metru aşezate radiar, constituind o formaţiune de circa 4 m înălţime şi 8 m diametru.
Sunt construite cu grijă apoi acoperite cu un strat de rumeguş şi pământ de circa 0,4 m grosime, movile în care lemnul arde mocnit şi se transformă în cărbune de lemn sau mangal. Bocșele au o structură internă, nu sunt simple grămezi… în interior au o cameră de combustie la care duce un tunel care permite aprinderea mormanului, pe unde se introduce o cârpă îmbibată cu benzină.
Pentru ca arderea să fie mocnită, aportul de oxigen este controlat prin găuri în cuvertura de pământ, răsuflători care sunt deschise sau închise depinzând de vigurozitatea arderii din interior. Arderea este lentă, durează circa 2-4 săptămâni.
Arderea lentă asigurând calitate bună a carbonizării. Zilnic se introduc pe un canal vertical noi lemne. Bocşa este permanent supravegheată pentru a menţine arderea mocnită.
Un exemplu de astfel de acțiune este întâlnit în Stâmbu-Băiuț, pe drumul care leagă Băiuțul de Cavnic. Aici, muncitorii și-au creat un stil de viață la bocșă. Lunar fac câte o construcție radiară, iar în primele zile se bucură de puțin timp liber, dar în același timp pregătesc materialul pentru activitatea viitoare.
„Am avut multe locuri de muncă, aici la bocșă mă simt bine, liniștit și știu că fac ceva inedit. Vin mulți oameni și se minunează de ceea ce face, mai ales străinii. Aici la bocșă, singurul rău este fumul, dar de la o vreme de obișnuiși și cu el…” – ne spune unul dintre angajații bocșei