E doar o mică parte din România murdară, pe care o scoatem de sub preş în campaia „După noi, gunoiul”. Astăzi, vorbim despre cum ţara noastră a aruncat sute de milioane de euro la gunoi. Am primit bani de la UE ca să înlocuim vechile gropi, bombe ecologice, cu sisteme moderne unde să ne reciclăm deşeurile, numite SMID-uri. Un eşec în jumătate de ţară. Construite prost, construite în vârf de munte sau blocate pur şi simplu în licitaţii, rampele care ar fi trebuit să ne salveze au ajuns să ne îngroape.
La început, sătenii au crezut că pe pășunea lor se face o fabrică. Așa li s-a spus, asta au înțeles.
Când au realizat că de fapt în inima muntelui se sapă o rană din care va curge într-o zi otravă, au început să se opună. Și să-i arate pericolele: că e absurd să pui gunoiul în pantă, că pe creastă sunt rafale care vor purta mizeria în toată valea, că drumul care duce aici e înzăpezit toată iarna şi terenul riscă să alunece. Că în zonă stau oameni, care vor suferi toată viața.