Dupa un lung drum parcurs intre Baia Mare si Bran, admir inca o data neasemuitele frumuseti peisagistice transilvane dar mai ales comunitatile sasesti cu arhitectura specifica, bisericile evanghelice sever-austere, mai apoi fortificatiile aflate in diferite grade de conservare/degradare, incepand de la burgul-cetate Sighisoara la Saschiz, Rupea, Feldioara, Rasnov pana la cetatea Branului, dominand strategic si azi intrarea in vestitul culoar de legatura spre Moeciu-Rucar si tinuturile dambovitene. Ma intreb ce inseamna, turistic vorbind, sa beneficiezi de un stagiu sau week-end petrecut intr-un pitoresc cadru montan, nicidecum din perspectiva patriotard maramureseana, comparand pur si simplu acea zona subcarpatica din centrul tarii cu Borsa cea haruita de Dumnezeu.
In ultimii ani Borsa a cunoscut realmente o explozie a constructiilor dedicate turismului, mai ales pensiuni, vile si chiar mici hoteluri.
In comparatie, la Bran, avantul constructiv a cunoscut o si mai mare amploare. O logica o constituie situarea mult mai apropiata a Branului fata de marile orase transilvane, respectiv fata de Bucuresti si intens curtatele zone turistice, de la Valea Prahovei la Culoarul Rucar-Bran.
In timp ce Borsa si-a pierdut treptat si, mai mult ca sigur, ireversibil, atractiile conferite de specificul arhitectural traditional si, din nefericire, si pe acela pastoral alaturi de al mestesugurilor, Branul ofera vizitatorilor un castel medieval cu abil mediatizate legende despre vampirul Dracula, un muzeu, momarlani pitoresc imbracati oferindu-si ingenios si in egala masura tentant-igienic produsele lactate, de la cas si urda la specialitati de cascaval afumat, branza ambalata in scoarta de molid dar si tuica parfumata si ceva mai temperata produsa de-o parte sau alta a lantului carpatic meridional.
La asta se adauga o extraordinar de bogata varietate de suveniruri artizanale, e drept, multe dintre ele frizand lamentabil kitschul, ilustrate, albume, harti, ghiduri.
Poate ca explozia de verdeata si florile unesc Borsa cu Branul. Balcoane, pervazuri, jardiniere, alei debordand de policrome flori (acum la Bran putandu-te delecta cu o extraordinara paleta de crizanteme policrome).
Mai e ceva ce gasim in ambele locatii, utilizarea carutelor, treptat iesite din uzul diurn, ca elemente decorative, uneori fragmente ale acestora sau a rotilor cu raf de otel si spite, mai mult sau mai putin patinate.
Daca la Borsa domina gardurile zidite, uneori din piatra, arogant-respingatoare, la Bran gardurile vii sau imprejmuirile din barne de lemn au avut mai mult castig de cauza generand impresii mai calde si placute.
Apropierea de capitala, pozitionarea relativ centrala a Branului si mai ales constiinta faptului ca amortizarea, apoi realizarea unor constante profituri din prestatii turistice nu e posibila practicand doar turismul de week-end si a celui legat de traditionalele sarbatori majore ca Sfintele Paste si Craciunul legat de Revelion, branenii au marsat pe realizarea unui plus de oferte, de la sali de conferinte sau training in varii domenii, la utilitati destinate de exemplu copiilor (camine, gradinite, spatii adecvat dotate pentru scurte sejururi, de la mobilier la jucarii si, evident, un personal specializat).
Din nefericire e din ce in ce mai larg utilizata in zonele turistice incarcerarea in voliere, custi sau asa zise parcuri naturale (?!), a caprioarelor, caprelor negre, cerbilor, ursilor sau chiar a rasilor, Borsa nelasandu-se mai prejos Branului din acest reprobabil punct de vedere.
La Bran in schimb, in cadrul unei mari pensiuni cu 12 vile, doua restaurante etc. partial finalizata, ce a beneficiat de o finantare PHARE de 200.000 Euro (termen pentru finalizare vara 2008), am admirat si o asa zisa stana traditionala cu un ciopor de oi, magarusi, patru vacute metis Bruna de Maramures cu Pinzgau ori Vaca de Dorna, nelipsitii ciobanesti, Mioritic sau Carpatin. Era deranjant faptul ca adaparea acestora nu se face dintr-un valau traditional, cioplit cu barda si tesla in trunchi de stejar sau molid, precum si introducerea in tarc a unui dragut, dar absolut neavenit, ponei baltat specific, eventual, stanelor anglo-saxone.
M-am bucurat sa constat ca laptele oferit la micul dejun fusese chiar in dimineata respectiva muls si fiert in bucataria restaurantului.
Daca la Bran conglomeratele specifice Bucegilor, ce domina prin crestele de peste 2400 m zona estica, sau Piatra Craiului, calcarele tipice inegalabile unt frecvent, in mod ingenios si chiar artistic folosite in realizarea fundatiilor, zidurilor dar si a decoratiunilor, atat la exterior cat si in interior, in spiritul unei autentice traditii arhitecturale montane, la Borsa asa ceva nu prea e perceptibil.
E posibil ca oriunde, nu doar la Bran, impresia rustico-cinegetica sa fie sugerata unui local de alimentatie publica prin barnele si balustradele de lemn, fatadele zidurilor interioare placate cu boci de lemn incastrati in mortar, atarnarea trofeelor precum coarne de cerb sau caprior, colti de mistret, blani de urs, mistret sau pur si simplu pielicele de miel.
Accentul rustic poate fi amplificat prin oferta gustarilor traditionale, de la lactatele si branzeturile locale, la bulz si produse mai aparte de carmangerie dar pentru a conferi o patina autentica branenii recurg la mici reprezentatii folclorice, cel putin o data pe saptamana.
Enterteinement-ul presupune totusi ceva in plus si atunci turistilor li se ofera foc de tabara si un mic concert de muzica folk plus o tuica sau vin fiert si berbecut la protap, apoi sali pentru biliard, tarcuri pentru petanque, o moderna sala pentru bowling, discoteca, sedinte de hipism pentru interesati, respectiv tiroliana pentru amatorii de adrenalina. Aici oferta branenilor este superioara celei a borsenilor, cei din urma insa au de ani buni de zile partii amenajate pentru ski, inclusiv in Borsa oras, respectiv Baia Borsa, nu doar in Borsa Fantana si Borsa Complex.
In rest cescute si ulcele ceramice, meniuri mai mult sau mai putin pantagruelice si extravagante, cu preturi pe masura, pot fi oferite de catre absolut oricine si oriunde in tara ori lumea asta. E pacat de-a dreptul sa omiti si sa nu promovezi decent-agresiv-riguros unicatele, ma refer la traseele din Parcul National Muntii Maramuresului si Parcul National Muntii Rodnei, mult mai apropiate si facil abordabile prin comparatie cu cele din zona Bran, respectic Bucegi-zona Malaiesti sau Piatra Craiului-via Curmatura.
Mai exista ceva diferentiant. Borsa, ca rezidenta turistic montana se intinde pe aproximativ 15 km in timp ce Branul se prezinta ca un destul de bine circumscris amfiteatru.
Apoi in Bran vom admira ingenioasele indicatoare spre anumite locatii-pensiuni-vile, acestora li se adauga o multitudine de promo-uri, afise, benere uriase continand imaginea explicita a ofertelor de cazare, alimentatie publica, divertisment si a cailor de acces spre acestea. La acestea se adauga, intr-un mod absolut salutar, brosurile continand aceleasi imagini dar si o multitudine de informatii in plus, de la adrese, telefoane la servicii de tot felul, oferite la receptiile pensiunilor.
Ordinea, curatenia din Bran mi se par mult peste ceea ce ofera deocamdata Borsa insa diferentele dispar usor acolo unde proprietatile private, grija nemijlocita pentru oferta si castigul pe masura efortului, sunt din ce in ce mai prezente.
Ca pasionat practicant al turismului montan imi este imposibil sa nu ma intreb care e categoria turistilor care cauta zone/locatii in genul celor din Bran (si nu numai). Raspunsul partial il aveam prin faptul ca eu insumi particip, cu un grup de circa 80 invitati, la un training desfasurat timp de trei zile, peste saptamana (cand costurile sunt mai accesibile si nu apare presiunea turistilor de week-end, pe de alta parte prestatorii de servicii turistice sunt bucurosi sa-si sporeasca astfel gradul de ocupare, implicit rata veniturilor, scurtand perioada de amortizare a investitiei).
Apoi remarc grupuri de turisti straini, de la anglo-saxoni la israelieni, de regula de varsta a doua-treia, aflati probabil in tranzit.
In week-end la Bran apar picnicarii, amatorii de focuri de tabara, picanterii, chefuri si asa numita distractie la maximum.
Sub acest aspect Borsa are enormul avantaj ca te plaseaza mult mai facil in debutul diferitelor trasee montane. Branul, ca si Borsa, poate oferi sejururi de neuitat amatorilor de plimbari in aer liber, recreere si odihna.
Personal probabil nu as aloca mai mult de 2-3 zile Branului, dar nici Borsei, daca nu as putea beneficia, alaturi de pasionati ai circuitelor montane, la evadari inedite in salbaticia si frumusetea inegalabila a muntilor.
Cu siguranta exista si diferite opinii.
Inchei prin a sugera celor aflati in drum spre sudul tarii sa-si rezerve un minim ragaz pentru a vizita si admira satele transilvane cu cetati sasesti, Sighisoara, Rasnovul, Branul si nu numai.
Este unica sansa pentru a constientiza extraordinara oferta turistica romaneasca, de la peisagistic la cultural, istoric, traditional si, mai ales, pentru a milita pentru conservarea, protejarea si inteligenta valorificare a acestui extraordinar potential asa cum o fac altii.
Ca maramuresan, iubitor al naturii dar si al valorilor cultural-istorice-traditionale, sugerez, nu doar borsenilor, sa se straduiasca sa protejeze, conserve si promoveze specificul autentic traditional, nu kitsch-ul umilitor si deopotriva globalizant.
Foto: Castelul Bran – sud – pe burnita seara
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
