Bugetul pe care ministerul Sănătății îl alocă pentru medicamente are aceeași valoare de 6 ani. Adică 6 miliarde de lei pe trimestru. În România, politica medicamentului se face în funcție de banii existenţi și nu de nevoile bolnavilor. Iar majorările de buget primite în ultimii ani au fost folosite exclusiv pentru majorarea salariilor.
Florin Şerbănescu, pacient: Am convins sistemul încet, încet. Prima tranşă de tratament a venit pentru cei foarte afectați care erau la un pas de ciroză, deci la un pas să ajungă să moară.
Liviu Popescu, director relații externe ARPIM: Principala problemă este că bugetul pentru medicamente are o valoare fixă de mai mulţi ani. Este o valoare care reflectă un consum al medicamentelor în România cu mai mulţi ani în urmă.
Adrian Mandache, pacient: Practic, să lupţi pentru viaţa ta ai nevoie de unelte şi pentru noi asta însemnă medicamentele.
Florin Șerbănescu și Adrian Mandache sunt doi pacienți care au trecut prin greutățile unei boli. Florin a avut hepatita C, iar Adrian leucemie.
Florin Şerbănescu, pacient: La momentul la care am fost eu descoperit, în România nu exista tratament pentru hepatita C. Atunci am început investigaţiile să vedem ce există pe plan mondial şi european în acest sens. Şi am descoperit că exista un medicament care era însă la un pret prohibitiv. Şi am început atunci să cerem sistemului să găseasca soluţii pentru a- l aduce în ţară. Şi avându- se în vedere că nivelul de trai nu este unul foarte foarte ridicat în România, să se încerce să se aducă acest tratament gratuit pentru pacienţi.
Adrian Mandache: Am avut colegi care erau slab financiar ca putere şi au fost momente în care vedeam cutii de pastile goale pe noptierele colegilor mei. Doctorii veneau la vizită şi spuneau ” îţi trebuie aia, aia si aia ” şi din lipsa banilor am avut un caz care nu putea să îşi procure medicamente uzuale aşa oarecum ieftine şi mai vedeam şi cutii goale, din păcate.
Florin Şerbănescu, pacient: Cu argumente şi de ordin uman, și de ordin financiar, în sensul în care la un simplu calcul se putea vedea cu uşurinţă că un tratament care vindecă este mult mai rentabil decat un tratament de lungă durată care era şi el destul de costisitor. Atunci a venit prima tranşă, ulterior apărând şi mai mulţi producători de medicamente s-a negociat pentru valul doi.
Așa se ducea lupta pentru viață în urmă cu doar 2 ani. Bugetul alocat pentru sănătate în România a crescut, dar pentru ca au fost majorate salariile medicilor. Bugetul pentru medicamente este același.
Oana Gheorghiu, Asociaţia „Dăruieşte viaţă”: Cred că autorităţile nu au găsit soluţii în toţi aceşti ani pentru că noi nu vorbim. Pacienţii se tem. Nu ştiu de ce, pentru că mai mult de a te teme de moarte nu prea înţeleg de ce ai putea să te temi.
Liviu Popescu, director relații externe ARPIM: Este o valoare care reflectă un consum al medicamenteor în România cu mai mulţi ani în urmă. Între timp, această valoare a fost depășită, ea de atunci continua să fie acoperită de către industria farmaceutică și, în mod cert, ne îndreptăm către un punct în care industria va suporta din ce în ce, mai greu această povară.
Adrian Ionel, director Unifarm: Din cauza retragerii unor medicamente ieftine din piaţă, în special medicamente din acest segment le vom aduce în perioada următoare pe autorizaţie de nevoi speciale în România. Sunt medicamente atât din sfera oncologică, dar şi pe alte patologii. Trebuie să facem faţă retragerii acestor produse. Sunt oncologice de primă linie, ieftine, care sunt absolut vitale pentru pacienţi.
Liviu Popescu, director relații externe ARPIM: Bugetul de medicamente, principalul buget de medicamente, după calculele noastre ar trebui să primească în plus la acest moment undeva spre un miliard de lei anual, astfel încât cifra taxei de claw back să ajungă la o valoare care să fie cât de cât sustenabilă pentru toți jucătorii din piață și în așa fel încât prin alocări succesive, în anii care urmează să păstrăm acest nivel de sustenabilitate.
În tot acest timp în care pacienții se zbăteau între viață și moarte, autoritățile au stat. Nu au luat măsurile pe care le impune legea în primul rând. Una dintre ele este actualizarea prețului medicamentelor, care nu s-a mai făcut de 3 ani, taxa clawback nu a mai fost regândită din momentul introducerii ei, adică din 2009 când a început criza economică.
Sorina Pintea, ministrul Sănătății: Corecţia preţurilor nu s-a făcut. S-a făcut de 2 ori în ultimii 8 ani, ori tocmai această corecţie aduce şi ea o echilibrare a taxei de clawback. Din estimările noastre, corecţia pe care noi am propus-o şi se află pe transparenţă decizională ar reduce clawbackul cu 5%, dar nu este suficient, mai căutăm soluţii.
Rozalina Lăpădatu, Asociaţia pentru boli autoimune: Am acceptat foarte mulți ani varianta nu sunt bani, nu sunt bani, dar la un moment dat te întrebi: şi totuşi banii ăştia unde sunt?
– Servicii de creare site web
