Căderea zgomotoasă a lui Cîțu

Toată strădania președintelui Klaus Iohannis și a liberalilor de a împinge moțiunea de cenzură dincolo de alegerile din PNL, astfel încît premierul să ajungă în parlament și cu „consolidarea” de președinte de partid s-a dovedit o prostie, o amăgire, o biată iluzie. N-a fost nici măcar un pansament.

Populația îl înjură de mama focului, îi zice verzi și uscate și nu îl crede în nimic din toate cele încercate pentru îmbunarea celor furioși. Omul n-a impus în niciun fel. Orice zice provoacă rîsul. Enervează sau sună prost. Mai degrabă a provocat și a enervat mulțimea.

A stîrnit un curent de antipatie și de neîncredere în cheltuirea banilor publici încît, într-o perioadă scurtă, Florin Vasilică Cîțu a devenit inamicul public numărul unu sau doi, fiind într-o concurență acerbă cu președintele Klaus Iohannis.

Din această afacere politică proastă, liberalii au rămas cu un președinte catastrofal, cel mai ridicol și mai penibil din cîți au avut în cele trei decenii. Oricît s-au străduit liberalii să reconstituie și să relanseze un partid istoric tot nu au avut parte de o asemenea caricatură.

Culmea este că prezența acestui caraghios în fruntea guvernului nu este rezultatul unei ascensiuni puternice, bazată pe o valoare de un fel sau altul. Nici vorbă! Ascensiunea lui Cîțu are la bază sforăria prietenului său Lucian Isar și a noii Coane Joițica, Alina Gorghiu, cea mai influentă damă pe teritoriul Cotrocenilor.

Slugarnică și ea, noua generație de politicieni din PNL s-a grăbit să se așeze în spatele lui Cîțu nu pentru un hei-rup de echipă unită, ci pentru ajunge la ministerele bănoase și pentru a raporta un pupat mîna de lemn a președintelui Iohannis. Și ce-a rezultat arată de rîsul curcilor.

Prăbușirea (căci avem de-a face cu căderea unui premier care a s-a rostogolit ca o oală stricată de pe o policioară) lui Vasilică Cîțu este zgomotoasă, spectaculoasă și aplaudată. Ideea pesediștilor de a aduce o momîie de Superman căzut în cap s-a dovedit a fi expresivă, potrivită personajului și de mare impact, după cum înregistrarea și difuzarea tentativei de cumpărare a unor parlamentari AUR a avut, la fel, efecte puternice în rîndul publicului. Pentru prima dată, PSD-ul s-a dovedit a fi ceva mai pornit, piperat și agresiv, semn că mămăliga lui Ciolacu poate fi și usturoaie.

Moțiunea a mai conturat un portret. Senatorul liberal Daniel Cătălin Fenechiu, venit ca musca în partidul lui Dan Diaconescu, s-a afirmat ca mare trompetă, gata să cînte orice cîntec comandat de stăpîn.

Și încă un lucru. Poate cel mai important. Eșecul spectaculos a lui Florin Vasilică Cîțu și prestația sa bolbojito-sîsîită din timpul moțiunii de cenzură a redus mult șansele vechiului proiect cu revenirea sa în scaunul de premier după simularea votării unui alt premier de sacrificiu. Sfîrșitul zgomotos și penibil al bietului Cîțu i-a redus simțitor șansele de revenire.

O încăpățînare a lui Klaus Iohannis de a juca iar pe mîna lui Cîțu ar însemna o uriașă pierdere de teren și de încredere pe seama președintelui. Lucru care ar putea să fie periculos și chiar să-i cauzeze. (Cornel Nistorescu)