Ruta 27 din 5 mai 2009, singur
Leapada-te naibii de rutina, inchistantele conventii, formalisme si clisee, baga nonsalant un CD in player, sau o caseta in radiocas, si da-i bice primavara-n Maramures ascultand blues. Nu orice facatura ci capodoperele marilor genii creativ-interpretative ale noului continent, de exemplu B.B. King, Muddy Waters, Memphis Slim, Howlin’ Wolf, Big Joe Turner, Little Walter, Sanny Boy Williamson, Elmore James, John Lee Hooker, Big Joe Williams, Lightin’ Hopkins, Albert King sau atatia multi altii, musai insa din aceeasi clasa valorica.
Patru x patru de Botiza – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galerie foto (click aici…)
Cu ce sa incepi?
Pai cu Walkin’ the blues de exemplu, preferabil in ultra zori, pe cand abia evadand din Baia Mare catre Baia Sprie soarele mijeste-a rasarit in mirabile acuarele de purpura si miere deasupra Gutaiului.
Iti garantez ca daca ai nitel spirit iti vei simti curand coloana vibrand in ritmul basilor iar coapsele saltand incontrolabile in ritmul ghitarei, pianului si banjoului.
Mai uita-te-n retrovizoare si dincolo de cortina virtuala a parbrizului pentru a nu valsa aiuritor pe DN 18 si-apoi, o vreme pe DJ 184, stanjenind traficul rutier.
In curand passingul tangential printr-o coada a Fisculasului ori Tarii Chioarului dupa altii (de la Sisesti prin Danesti, Surdesti, pana-n Cavnic) iti va induce deplin desporovaratoarea transa purificatoare a mintii si sufletului multumita verdelui proaspat, murmurului raului bolovanos si incredibil de curat curgand in dreapta, ciresilor si merilor debordand de flori, crestelor dantelate ale Gutaiului…
O alta lume ti se deschide odata traversand Pasul Neteda, spre Maramuresul Istoric, incepand din Budesti, continuand spre Sarbi si Calinesti, adica in avalul vestitei vai a Cosaului.
Liliacul blue pal, liliachiu intens ori alb imaculat, rubinii gutui japonezi sunt in floare.
Prin Calinesti ferestrele-s strajuite de imensele buchete portocalii ale unor nestiuti de mine pe nume arbusti. Babele (precum Irina lui Patru a lui Ionu Ioanii din Sarbi nr. 19) fojgaiesc harnice pe prispele caselor ori prin curti.
Fanatele sunt decorate cu mii si mii de papadii galben-portocalii, albe cergi mitoase de traista ciobanului ori globulare pamatufuri imponderabile de papadii impudic violate de sulitele oblice ale soarelui napustit patimas peste Dealul Valeniului dincolo de care, din nou, se deschide o alta, noua, lume.
In urma, peste hasurile policrome ale ingustelor ogoare, poti scruta de-aici spre Ocna Sugatag, Creasta Cocosului, Trei Apostoli ori Culmea Pietrei in timp ce inainte iti sta deschisa de-acum Valea Izei prin triumfala-i poarta, Barsana.
Roua evaporata pare a crea un halou ireal la rasul ierbii, sulitele argintii ori cele dranitate ale bisericilor, de lemn nou ori patinat de vremi, par a se avanta printre uriasele buchete albe ale ciresilor.
Merii clasici, incontrolabil dabalazati, tocmai si-au imbracat frivolele rochite albe de mirese sau roze, de chematoare. Murmurul diminetii nu e nicidecum o aiuritor-rasuflata figura de stil fiindca hamaitul potailor se-ngana cu cantul cocosilor, cotcodacitul gainilor, zborul miilor de albine lenes decolate din urdinisurile inguste ale sutelor de stupi fiindca stuparitul pastoral a inceput pe Valea Izei odata cu cele dintai flori de camp. Salcamii nu au dat deocamdata nici frunza pe la Stramtura si Rozavlea dar… au inceput a inflori in Baia Mare, ca si socii de altfel.
Ramurosii clenceri isi asteapta nerabdatori, alaturi de lungile esafodaje paralele ale jirezilor, prima recolta a coasei. Pana atunci, absolut nespecific si prin urmare inoportun-kitchos, unii clenceri plantati indaratul portilor de lemn din Barsana au fost impodobiti cu oale emailate (traditie specifica pe valea Marei, din Sat Sugatag pana-n Giulesti si Berbesti, nicidecum pe Valea Izei) pentru a duce de nas habarnistii turisti (romani, ca cei straini sunt super documentati si nu inghit de fel astfel de hapuri futuriste strident trambitatoare de viata noua).
Se ard gozuri, uscaturi ori se incendiaza controlat haturi cu buruieni uscate iar purificatoarele fumuri ce te trimit cu mintea la hindusi se inalta-nvartosate la orizont.
Dar apropo, auzi blues-ul prelins din boxele stereo? Nu te-nfioara muzicuta tanguita, tremoloul ghitarei, vocea cald-guturala a talentatului negrotei? Asemuieste ritmul lui sincopat mersului molcom calare, in voia murgului slobozit din darlogi ori trapului alternativ al copitelor bidiviilor atelajelor inca din zori incarcate-n camp cu fan sau otava din vara trecuta.
Cred ca nicio muzica din lume nu se pasaleste Tarii Maramuresului precum bluesul. De ce ti se pare absurd? Aiurea, fiindca ambele au in esenta ceva modest si de extrem bun simt, perfecta armonie, un iz molcom, blajin, divin si atemporal, non tributar clipei, apartinand (iluzoriu totusi) eternitatii. Doar infectele stridente (mosite institutional) ale Maramuresului de dupa 1989 au spart magia arhitectonica rurala. Vreti un exemplu naucitor? Antiteticele lacase de cult ale Cuhei de odinioara, azi Bogdan Voda. Imensul Titanic ecumenic tras in calcio vecchio si esuat lamentabil in coasta bijuteriei, monument istoric din lemn, bisericuta armonioasa si zvelta din situl de-alaturi. Ambele lacasuri sunt compasiv privite parca de peste drum de voievodul Bogdan Voda si strajerii lui turnati in bronz.
Prin alte locuri de pe Valea Izei unii s-au mai desteptat treptat, intelegand ca ceea ce-i atrage pe straini aici e veridicul, autenticul traditional cat mai putin pervertit, gospodariile vechi, cu de toate-n jur, de la sura si grajd la ocolul pentru oi si vite, gabanasele impletite din nuiele de alun pentru cereale ori cotetele trainice, confectionate maestru din lobe groase de lemn pentru godaci si alte oratanii, nu vilele etajate si cu fatade strident spoite, trepte acompaniate de balustrade inox, ferestre de aluminiu ori PVC si geamuri din termopan, totul de un evident prost gust mioritico-hispano-italian importat de capsunari, zidari ori simpli palmasi trudind pe-aiurea si la negru.
Priviti terasarile dealurilor pe la Bogdan Voda–Dragomiresti, nu-i asa ca ingustele parcele separate de haturi aduc unor cosmice portative? Ascultati blues cotind-o in sus pe valea Ieudului, luand aminte la casutele spoite-n azuriu pal, cocotate pe damburi si pazite de santinelele lineare ale merilor izbucniti acum in floare.
In curand turlele argintii ale noi biserici, dar mai ales patinata sulita avantata din lemn a bisericii Ieud din Ses (propusa pentru intrarea in patrimoniul UNESCO, precum surata-i apropiata, Ieud-din Deal) va vor incanta.
Mai apoi lasati lenea la o parte si incumetati-va a purcede pana la crucea de lemn de pe crestetul dealul Pades pentru a panorama de-acolo spre mareata vatra a satului, nevazuta de-alt unde biserica noua de lemn a Manastirii Ieud dar mai ales spre impozantele creste ale Muntilor Rodnei, de la varful Pietrosul spre varful Buhaescu Mare si Mic.
O multime de pensiuni abia asteapta sa va gazduiasca. Nu numai aici ci si mai apoi, in Poienile Izei ori Botiza de la poalele nord-estice ale Sermetesului si Varatecului Muntilor Lapusului.
Lasati-va imbatati de blues admirand sedimentarele stratificari din flancurile nabadaioaselor vai, casele pitite in veritabile uriase oaze din buchete albe de mar, crestetul nordic incaruntit inca de nea al varfului Arcer din Tibles sau, diametral opus minunatiile salbatice alpine ale Parcului Natural Muntii Maramuresului, de la varful Tomnatec (unde-n curand vor inflori narcisele) la varful Paltinu, Muntele lui Serban ori Pop Ivan.
Intoarceti-va mai apoi tot prin Barsana–Valeni dar din Calinesti suiti la dreapta nitel, spre Ocna Sugatag si admirati-o din hotarul estic al Hoteniului pentru a o descoperi ca pe un romanesc Barbizon.
Daca credeti cumva ca fabulez, dupa ce a-ti facut-o, comparati panorama, indiferent de anotimp, cu celebra pictura Iarna la Barbizon a lui Ion Andreescu.
Luati aminte la portile vechi din Hoteni (dar si din Harnicesti, Sat Sugatag, Desesti ori Mara), veritabile, respectand modesta simbolistica ornamentala ancestrala desi maretele neo-porti morosene daltuite-n stejar masiv par mai faloase si atractive (pentru fraieri!).
Intoarceti capul ajungand in valea si locatia cu scena de beton a Sarbatorii Tanjelei din Hoteni pentru a nu vedea jegul lasat acolo de mitocanii de pretutindeni fiindca in dreapta panorama e splendida (spre Giulesti–Feresti–Berbesti), cu fundal Culmea Pietrei si andezitica secera intruziva a Pietrei Tisei de Valea Hotarului (Vadu Izei).
Va place bluesul? Ce superb e tors si impletit, nu-i asa? Chiar seamana intru-n fel cu gardurile traditionale impletite maiestru-n trei din nuiele de alun.
Admiratile din Botiza pana in Poienile Izei, Dragomiresti ori pe valea Marei, sunt atat de suple si odihnitoare iar de v-a lovit foamea opriti la pensiunea-pastravarie de la iesirea din fostul Cracesti (azi Mara), la o mamaliga cu branza de oi, cas proaspat sau urda, pastrav la gratar sau la tava iar ca desert cereti delicioase clatite cu branza dulce de vaci si stafide, dolofane precum niste purcalasi de lapte, dar atentie, nu va ghiftuiti prea tare pentru a nu da la rate valsand, in ritm de blues of course, pe serpentinele-n ac de par ale Gutaiului.
Cat credeti ca va ia o astfel de betie moroseneasca derulata in ritm de blues? Doar vreo de 200 km si nu mai mult de 8-10 ore, asta daca nu cumva vreti sa inoptati pe undeva tocmai scoase din tarina la stana de varat si primul masuris.
Credeti-ma pe cuvant, nimic din ceea ce v-am spus nu reprezinta rodul unei maladiv-patriotarde imaginatii maramuresene.
Din fericire deocamdata mai puteti lua nemijlocit contact cu toate acestea incumetandu-va-ntr-o zi de primavara la un asfel de circuit.
Sper ca imaginile alaturate sa-mi sustina argumentatia, nu aceea a unui exaltat, dimpotriva, a unuia deplin constient de trista efemeritate a tot ceea ce a reprezentat multa vreme unicitatea, specificul particular, traditiile si incomparabilitatea acestor meleaguri de nord-vest ale Romaniei, adica a Maramuresului Istoric.
Porniti la drum chiar acum pentru a surprinde Maramuresul minunat impodobit cu florile primaverii !
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
