Vezi VIDEO
Dorm pe doua saltele care tin loc de pat si viseaza la ziua in care vor avea lucrurile lor personale. Sunt doi frati, aflati la varsta adolescentei, care impreuna cu mama si cu fratele lor mai mic isi duc traiul de pe o zi pe alta. Duc o viata de „imprumut”, intr-un apartament inchiriat, cu mobilier pe care altii l-au aruncat si se gandesc cu groaza cum vor reusi sa supravietuiasca unei noi zile. Speranta este singura care le da imboldul sa mearga mai departe si acum, inainte de sarbatorile de Pasti, isi doresc doar sa aiba ce sa puna pe masa.
Mama celor trei copii se straduieste sa le ofere acestora o viata cat mai buna, dar avand in vedere ca trebuie sa ii creasca de una singura, lucruri simple precum hrana de zi cu zi sau rechizitele necesare la scoala devin foarte greu de procurat. Cand vine vorba de un calculator sau de un pat, in care cei doi copii mai mari ai familiei sa se poata odihni, isi dau seama ca acestea sunt doar niste vise.
„Pe partea financiara ne descurcam foarte greu, in ce priveste banii de hrana, in ce priveste materialele, copiii mei ati vazut pe ce dorm, cum dorm. Nu imi permit sub nicio forma sa imi iau o mobila. Cine a putut, a aruncat, am luat si am pus-o aici, pentru ca nu am posibilitatea sa ma pot descurca in ce priveste o mobila, un pat…Imi doresc foarte mult copiii astia sa nu mai doarma pe jos, foarte mult!”, marturiseste mama celor trei copii, Nicoleta Florian.
Cei trei copii impreuna cu mama lor traiesc din alocatii si un ajutor social, iar recent, femeia s-a angajat cu jumatate de norma pentru a reusi sa faca fata cheltuielilor tot mai mari. Copilul cel mic sufera de autism si are probleme cu vederea, fapt pentru care lunar o mare parte din veniturile familiei se duce pe medicamente si vizite la medic. Pe langa aceste cheltuieli, femeia trebuie sa acopere chiria lunara, taxele si cu banii care ii raman incearca sa mai puna si ceva pe masa.
„Traim din alocatia lor si venitul de 650 de lei – acum s-a mai marit, acum am 670 – si alocatia lor, bani care merg pe chirie si taxe. Cand cresc, cand coboara, oricum sincer sa va spun, le vad culoarea banilor, ca numai atat, cat ii am in mana, in rest ii dau: cand vine proprietarul dau banul, cand vin taxele, pun jos pentru taxe si nu ne mai ramane mai nimic. Mai lucrez cu o jumatate de norma, dar nu-i de ajuns”, spune mama copiilor.
Femeia se gandeste cu groaza la ce va pune pe masa de Pasti, in conditiile in care banii ii sunt numarati. Nu doar ca nu isi permite sa cumpere ceea ce pentru alte familii este strictul necesar, dar uneori trebuie sa manance doar ceea ce are pentru cateva zile la rand.
„Nu-mi permit sa le cumpar incaltari, mai primesc dincoace-incolo la copii, ca nu-mi permit! Eu fac eforturi pentru ei, alerg, m-am mai bagat intr-un servici, dar tot nu-i de ajuns! Tot nu-i de ajuns! Va dati seama ca in fiecare zi stau si ma gandesc daca azi trebuie sa iau de 10 lei si maine trebuie sa iau de 20 de lei. Imparte 300 de lei intr-o luna, in 30 de zile, sunt 10 lei pe zi. Si nu intotdeauna reusesc sa ma duc cu aia 10 lei, nu intotdeauna! Sunt zile cand am mancarea pe doua zile”, arata femeia.
Cei care vor sa faca o fapta buna in preajma sarbatorilor de Pasti si pot sa ii ajute pe cei trei copii si pe mama lor cu alimente, mobilier, un calculator sau bani, sunt rugati sa ne contacteze pe adresa redactiei: bulevardul Bucuresti nr.3, Baia Mare, telefon 0262-221.600, de luni pana vineri, intre orele 9.00 si 17.00.
Sursa: Gabriela Kuhajda