Clubul Minaur a răspuns atacurilor la care a fost suspus în ultima vreme, venite din mai multe părți, însă e limpede că ele au fost coordonate de la un centru comun. Excepție ar putea face câțiva jurnaliștii care s-au alăturat „atacatorilor” în speranța că scrierile lor vor ajuta la îndreptarea unor nereguli. Sincer, nu-i bănuiesc de rea credință, mai ales că nu frecventează mediile politice.
Cred că inițial s-a încercat deturnarea atenției de la principala problemă cu care se confruntă clubul: neplata salariilor sportivilor, personalului tehnic și auxiliar, conducerii, restanțele ajungând la o jumătate de an! De aici a pornit totul. Au apărut mai multe luări de poziție din rândul sportivilor și antrenorilor care, pe bună dreptate, au avertizat conducerea că situația poate fi scăpată de sub control.
Ca răspuns imediat, executivul primăriei a ordonat efectuarea unui audit intern în speranța că se vor găsi multe și mari nereguli și, cel puțin pe moment, răspunderea să fie aruncată pe umerii conducerii clubului. S-a pornit pompieristic și rezultatul e de aceiași factură. Era greu să găsească „mari nereguli financiare” după ce aproape o jumătate de an n-au prea intrat bani în club.
Dar gălăgie s-a făcut ca și cum face galeria Rapidului în sala Giulești. Trompetele plătite tot din banul public (acolo nu sunt restanțe salariale!) au intrat în acțiune acuzând unele persoane că au furat banii clubului. Li s-au alăturat bocitoarele mincinoase care au „scos la lumină” cazuri de sportivi plătiți cu mii de euro pe lună dar stau în tribună.
În toată lumea există sportivi aflați sub contract care atunci când sunt accidentați primesc leafa normal, la fel ca și oricare angajat din alte domenii. Dar, când ești pornit să faci rău, nu judeci cu mintea, te gândești doar la simbria cu care vei fi recompensat pentru dobitociile debitate.
Manevra n-a reușit decât parțial. Adevărul a ieșit la lumină, iar cei care au orchestrat acțiunea au ieșit cum nu se poate mai rău. Capitalul politic, atât de necesar în această perioadă, nu s-a majorat, dimpotrivă, s-a diminuat considerabil.
Oamenii au putut vedea la decidenții locali micimea gândirii, neputința înțelegerii și gestionării unei situații de criză, precipitarea în luarea unor decizii, dar și lucrăturile grețoase din culise.
Ce fel de caracter poate exista în dotarea celui care a dat raportul de audit la politicieni și jurnaliști, l-a distribuit online, dar a divulgat inclusiv informații confidențiale din contabilitatea clubului și din contractele de activitate sportivă.
Chiar să nu fi știut că raportul de audit public intern a fost întocmit exclusiv pentru uzul intern al Primăriei Municipiului Baia Mare? Că divulgarea conținutului către alte persoane este ilegală?
Sau, cine știe, te pomenești că pentru asta a și fost comandat. Orice e posibil.
Conducerea Clubului Minaur a transmis astăzi un comunicat în care răspunde cu probe acuzațiile aduse. Sigur că raportul de audit a constatat anumite deficiențe în activitatea conducerii clubului, dar ele sunt departe de gravitatea clamată de trompetiștii cu simbrie.
Normal că va trebui să se țină cont de concluziile, constatările și recomandările prezentate pentru a nu ajunge pe viitor în aceeași situație.
Rămân la părerea că în plină desfășurare a competițiilor sportive, a interveni brutal în activitatea clubului fanion al orașului este o mare greșeală, ca să nu-i spun prostie. Rămâne suficient timp după terminarea activității pentru luarea măsurilor care se impun, în urma unei analize serioase și corecte.
Dacă se dă acum cu barda se poate ajunge la o situație nesperată de cei care urlă că vor să salveze handbalul băimărean. Deocamdată nu au ce salva. Ambele echipe sunt în grafic cu obiectivele asumate.
Neașteptat, autointitulații „salvatori” au fost catalogați în aceste zile drept „groparii” handbalului, „hoții” care le fură băimărenilor „legenda” de care sunt atât de mândri, ce dăinuie de 50 de ani.
Trebuie să recunosc că au meritat asta.
Să sperăm că situația nu va degenera, că se va acționa cu calm și înțelepciune spre binele sportului băimărean, dar și al… candidaților!
Grigore Ciascai
Mai gunoiule de Ciascai, auditul intern intr o institutie publica este PUBLIC, inclusiv datele personale (numele, functia , etc) ale celor vinovati.