Astăzi, la 136 de ani de la nașterea sa, ziua de 30 ianuarie ne readuce în gând imaginea Episcopului în câteva momente cruciale ale vieții sale: pe tânărul Episcop greco-catolic, la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, citind mulțimii Rezoluția Unirii Transilvaniei cu România. Și imediat, alături de Episcopul ortodox Miron Cristea, de Alexandru Vaida-Voievod și Vasile Goldiș, ducând la București, Regelui Ferdinand I al României, Declarația de Unire de la Alba Iulia.
“ Fraților! Ceasul plinirii vremii este acesta, când Dumnezeu Atotputernicul rostește, prin poporul său credincios, dreptatea Sa, însetată de veacuri. Astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuiește România Mare, una și nedespărțită, rostind fericiți, toți românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu țara mamă, România. Vă reamintiți când prin sutele de spitaluri, în zilele de întuneric, vă vesteam: va învinge dreptatea. Vă arătam că vine ceasul când toți făcătorii nedreptății vor plânge lacrimi de sânge, în ziua bucuriei noastre. A biruit dreptatea. Acesta-i ceasul dreptății lui Dumnezeu și al răsplătirii Lui. Acesta-i ceasul bucuriei noastre, bucuria unui neam întreg, pentru suferințele veacurilor purtate de un neam cu credință în Dumnezeu și cu nădejdea în dreptatea Lui. Suferințele veacurilor se îmbracă în lumină, cum revarsă în clipa aceasta soarele asupra noastră lumina sa, cu binecuvântare.(în acel moment ieșise soarele iar mulțimea era entuziastă) Cuvintele Domnului se plinesc și aici, întru plinirea dreptății Dumnezeești: mulți au dorit să vadă ce vedeți voi și n-au văzut, și să audă ce auziți voi și n-au auzit. Ochii voștri sunt fericiți că văd și urechile voastre sunt fericite că aud. Văd ziua întregirii neamului și aud bunavestirea dreptății lui Dumnezeu. Ascultați români, fericiți, bunavestirea unirii noastre pe veci cu Țara Mamă, România. “
Episcopul Iuliu Hossu la Alba-Iulia-1 Decembrie 1918
După 30 de ani de la Marea Unire, pe 28 octombrie 1948, a fost arestat alături de ceilalți episcopi greco-catolici, iar Biserica sa a fost interzisă la 1 decembrie a aceluiași an. Mai întâi a fost dus la mănăstirea ortodoxă Dragoslavele, apoi la Mănăstirea Căldăruşani, iar în 1950 la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei. În 1955 ajunge la Curtea de Argeş, în 1956 la Mănăstirea din Ciorogârla, apoi din nou la Căldăruşani, unde a stat izolat până la sfârşitul vieţii. La 28 aprilie 1969 este numit Cardinal „in pectore”.
Moare la 28 mai 1970 în Spitalul Colentina din Bucureşti, ultimele lui cuvinte fiind: „Lupta mea s-a sfârşit, a voastră continuă”.
– Servicii de creare site web
