-Care-i problema cu parcarea, Aurele (BIZO)…?

Uneori succesul te determină să urci pe un piedestal și uiți de unde ai pornit, uiți chiar și faptul că, înainte de toate ești om!

Așa se întâmplă mai nou cu domnul Bizo care se crede stăpânul orașului. N-o spunem noi, o spun băimărenii. Iar partea și mai interesantă e că este lăsat să se creadă așa de administrația locală. Prin metoda românească devenită deja brand de țară (pile și relații) și-a rezolvat locul de parcare în fața restaurantului, în buricul târgului, obturând considerabil circulația pietonilor.

Există voci care spun despre faptul că și blocarea SF-ului domnului Roman care le-a adus consilierilor locali băimăreni un cadou pe aproximativ 60 mii de euro amendă (de căciulă) se datorează tot influenței exacerbate a domnului Bizo. Dar administrația locală stă și-i înghite orice acțiune, nu doar sandvișurile și fursecurile.

Acum, dacă tot s-a creat un precedent tăindu-se trotuarul și creându-se terase și locuri de parcare pentru domnul Bizo, ce-ar fi ca și alți antreprenori să solicite acest lucru și luni dimineața să fie băgate flexurile în trotuar? Așa ar fi corect! De ce să mai ținem cont că există și alții când suntem în vârful piramidei? Ce mai contează persoanele cu handicap atunci când ești mare stăpân?

Primul la care ar trebui să i se facă loc de parcare în trotuar ar fi domnul Mircea Onțiu, administratorul MonGourmet. Nu de altceva, dar dânsul a avut curajul să expună public ceea ce alții doar vorbesc la ureche.

Vă invităm să parcugeți poziția domnului Onțiu și să trageți concluziile:

„Domnule BIZO, ești o rușine pentru urbea băimăreană!
Mi-aș fi dorit ca aceste rânduri sa nu le scriu niciodată dar așa mi se pare drept, să vă povestesc; dacă ați fi fost in situația mea, oricare dintre voi ar apuca condeiul, credeți-mă!
O seamă dintre voi mă cunosc, dar cei mai mulți puțin probabil; sunt administratorul MonGourmet (la Baia Mare deținem două magazine pilot, unul pe strada G. Coșbuc si un altul pe B-dul București vis-à-vis de Mc.Donald’s).
În urmă cu câteva zile, mai exact pe 14 Feb. am avut parte de un moment extrem de neplăcut pe care îmi permit să vi-l relatez în detaliu mai mult din dorința de a lua atitudine civică.
O sa vedeți, este important! Până la acea dată mi-ar fi fost greu să-mi imaginez că într-o lume modernă, cum este cea in care trăim, se poate întâmpla așa ceva.
Cum programul magazinelor MonGourmet începe la ora 9:00 am, în dimineața zilei de Marți, 14 Feb., mi-am parcat mașina de firmă pe unul din locurile de parcare de vis-à-vis de Mc.Donald’s, în stânga terasei Bizo (cum te uiți din Bulevard), după care în cațiva pași am ajuns la MonGourmet.
Eram in back-office iar la un moment dat vine Managerul magazinului și-mi spune ca in urmă cu 2 minute și-a făcut apariția în magazinul nostru, Domnul Aurel Bizo – administratorul braseriei Bizo, întrebandu-l pe Manager: „unde-i Stăpâna ..?” Se referea la soția mea …
Managerul îi răspunde calm: „Doamna este la magazinul de pe G. Coșbuc, aici îl găsiți pe Domnul Mircea..”
Aurel Bizo pe un ton imperativ: „spune-i să vină și să-și tragă mașina din parcare, da’ ce, acum împărțim parcarea in jumătate ..?”… și pleacă.
Eram ocupat cu niște plăți, aveam aplicația deschisă și nu am putut reacționa imediat; la cateva minute trimit spre Aurel Bizo un mesaj foarte amical pe whatsapp:
„Sa fii iubit, Aurel si La Mulți Ani! Am aflat că ne-ai căutat; ai fi putut intra la un ceai .., care-i problema cu parcarea, Aurele ..?”
Nu mi se răspunde; la interval de cca 10 min. îmi iau haina și ies spre parcare; cand ajung in parcare, pe luneta față a mașinii mele găsesc o hartie albă de dimensiuni considerabile; întind mâna sa ridic hârtia cu pricina … hârtia lipită de parbriz.
Trag mai bine de hârtie si realizez ca se desprinde relativ ușor de pe un strat consistent de aluat pentru pâine foarte proaspăt și bine hidratat; fac câteva poze după care intru în braseria Bizo și mă prezint la una din vânzătoare cu rugămintea de a mă anunța la Domnul Bizo pt două minute.
Evident ca nu se intamplă nimic; câteva zâmbete zeflemitoare din partea echipei Domnului Bizo.
Stând acolo și așteptând chiar mă întrebam oare cum ar fi reacționat alții in locul meu …
Evident, m-am simțit de-a dreptul umilit și am ieșit la un moment dat în stradă, am indepărtat hartia de pe parbriz, o parte din aluat și am plecat direct la o spălătorie de mașini.
Cand am ieșit de la spălătorie am găsit și mesajul de răspuns al Domnului Bizo pe whatsapp, unul foarte scurt: „Nu e parcare” + ceva legat de respectul față de client.
Nu eram străin de aceasta practică a Domnului Bizo, aceea de a ridica stergătoarele de parbriz ale celor din parcare, de a arunca cu ouă și cu mingi de aluat în parbrizele clienților care poposesc mai mult decat trebuie in parcarea „Domniei Sale”; am auzit asta de la personalul dumnealui, personal pe care, din ce am înțeles, îl injură adesea ca la ușa cortului într-un limbaj greu de reprodus.
Il cunosc pe Domnul Bizo de peste 30 de ani; nu am avut noi multe contacte în decursul anilor dar cred ca primul sac de făină l-a cumparat de la mine și mai cred că de atunci încoace nu a mai produs ceva din făinuri corecte!
Lipsa educației este mereu un handicap greu, dar te gândești că un om cu un business de succes asemeni lui ar fi trebuit sa se fi cizelat un pic in 30 de ani, fie chiar și din inerție!
Nu știu ce meserie o fi avut, poate de acolo i se trage.
Sincer, atunci cand personalul dumnealui mi se destăinuia legat de episoadele cu aluatul aruncat pe parbrizele oamenilor mă gândeam ca se exagerează, din motive subiective poate.
În ziua „cu episodul”, îmi venea tare greu sa accept că și-a permis tocmai cu mine un asemenea comportament; și totuși, finalmente se confirmă, la câteva ore distanță mă vizitează (pe rând) doi Domni, antreprenori din zonă.
Acești Domni, mi-au povestit ca și lor li s-a întâmplat același lucru și ca mă roagă sa luăm atitudine impreună.
Deci, cum stau în fapt lucrurile: cu mare probabilitate Domnul Bizo are un agreement cu Primăria prin care a concesionat o bucata de parcare, după care (sau poate chiar apriori) și-a întins numele pe fața tăblițelor iar Consiliul Local pe spatele acestora; ce să mai înțelegi ..?
Cert este că încet-încet s-a făcut stăpan peste toată parcarea (locuri și-asa puține).
Domnia Sa, mai are o parcare mare in spate, una cu barieră, unde poți intra cand vrei iar de ieșit doar prin scanarea bonului de POS (Bizo).
Evident că administratorii de la restul magazinelor din zonă se-ntreabă: da oare noi nu merităm cel puțin cate un loc de parcare ..?În ce mă privește, simt aceeași frustrare; pe de altă parte si foarte sincer, nu cred că in doi ani (de când am unul din magazine în zonă) sa fi parcat mai mult de 3-4 ori în parcarea din față.
Consider ca este dreptul clienților (care găsesc oricum greu un loc de parcare) sa poată ajunge acolo unde le este vrerea.
Mea culpa (!) deși am parcat regulamentar in data de 14 Feb., am stat intradevăr mai mult de 30 minute (cât stă scris pe tabliță) și în plus am ținut ocupat un loc al unui client! Impardonabil, chiar mă rușinez!
Da’ cine-ți dă dreptul, Domnule Bizo, sa ne pedepsești de o așa manieră ..?
Eu am invațat de la bunicii mei că pâinea este ceva sfânt iar atunci când trebuie să arunc o bucată de pâine uscată îmi fac cruce și-l rog pe Doamne-Doamne să mă ierte, pentru că altora le lipsește cu desăvârsire .. iar dumneata, arunci cu aluat in mașinile concetățenilor si chiar a clienților tăi .?
Cine te crezi, Domnule Bizo, sa faci ordine pe un domeniu public ca și in ograda ta ..?
Mă întreb, ce îți întunecă mintea într-o așa măsură încât te pretezi la acel gest mârlănesc chiar dumneata în persoană, în văzul lumii și al personalului dumitale ..?
Nu te-ai gândit niciodată cat de mult te compromiți .?
Acel moment mi-a adus aminte de ce vedeam pe sticlă in anii ’90-2000 când clanurile interlope din diverse Centre, inclusiv București, asemeni Domnului Bizo își făceau singuri dreptate, cu săbii, cu pistoale și cu altele..
Lăudabil, din aceasta perspectivă, Domnia Ta, ești mai blând, îți faci dreptate cu aluaturi, pt că îți sunt la indemână, nu trebuie sa ceri aprobarea nimănui și-ți ies ieftine, că doar sunt full de amelioratori, trebuie sa dospească si să crească iute tare!
Ce mai contează, bani sa iasă (!) că doar și premixuri sunt destule pe piață, zahărul românesc este încă ieftin tare, congelatoarele îți merg bine, cuptoarele coc iar românul nostru înghite orice așa cum a înghițit decenii la rând!
Până la urmă ce mai contează cateva mii de diabetici în devenire pe lângă celelalte cateva mii gata rezolvați de Măria Ta în ultimele decenii .?
Nu trebuie sa te ții de inimă, Domnule Bizo, ca doar ai suporteri destui, îți vor sări în ajutor și te vor apăra relativ la acuzele mele!
Cei mai mulți dintre partizanii dumitale vor spune ca sunt invidios pe faptul ca iți merge bine, mai bine decât la noi toți.
Nu (!), invidia ai monopolizat-o cu totul, o ai in sânge; o lume intreagă știe si vorbește despre asta!
Noi NU ne dorim sub nici o formă (!) să ne confundăm cu ceea ce faci Domnia Ta; conceptul nostru de business este unul care se bazează pe respectul față de un client CUNOSCĂTOR și din ce in ce mai pretențios; pt un businessman asemeni Domniei Tale este oricum greu de înțeles ceea ce facem noi, pentru asta este nevoie de viziune, de cultura gastronomică, de bun gust, de înțelepciune și de manieră, atribute care lipsesc oportuniștilor, Domnule Bizo!
Totuși, Doamne-Doamne le așează tare bine: cei care vă vor ține partea, Domnule Bizo și vor spune „bine-ai făcut” (n-am nici o îndoială, cateva sute o spun deja in gând chiar acum), se vor descalifica!
De ce ..? Pentru simplul motiv că gestul pe care l-ai făcut este unul vecin cu huliganismul iar cineva care se asociază și-ți stă alături chiar și cu o vorbă, se compromite!
Consolează-te totuși la gândul că cei ce vor dori să-ți arate cât de mult te prețuiesc (ca doar fudulia este la ea acasă in jurul Domniei Tale), o vor face când vă veți întâlni, la modul: „vai, nesimțitul, cum își permite, cine se crede, arăta-i cine ești, Aurele” etc
În final, ceea ce ai făcut dumneata, nu poate fi tolerat și trebuie musai condamnat!
Se ridică totuși întrebarea, prieteni: ce poți face într-o asemenea situație .? Ce poate păți un mare grangur cum se crede Domnul Bizo, poate fi pedepsit pt fapta lui ..?
Nu mare lucru, prieteni, dar atât cât se poate face, vom face; nimic mai mult decat ceea ce este legal: îi depunem plângere pentru fapta lui la cei in drept să-l judece.
Deja am făcut-o!
Domnule Bizo, dacă se potrivește să citești aceste rânduri (oricum, cineva va avea grijă să se întâmple asta) parcă te văd că iți vei râde în barbă: „o rezolv cu un tel” .. iar dacă ți se va spune ca nu dă’ bine sa scapi fără de pedeapsă, o amendă micuță nu-i mare lucru sa accepți, ce zici ..?
Pentru mine personal, acea amendă nu reprezintă mare lucru; hai să-ți spun ce este cu adevărat important: faptul că lumea află cum înțelege un antreprenor al zilelor noastre să se comporte cu cei din jur, faptul că va trebui pe viitor să-ți respecți vecinii și oamenii cu care lucrezi; în caz contrar te vor determina ei sa o faci, la fel ca pe un copil rău!
Cum .? Vei vedea!
Sfatul vecinilor tăi este să nu te burzuluiesti deloc, să stai cuminte și să încerci din răsputeri să te caiești pentru faptele tale, ca prea bine le-am văzut și le-am imortalizat pe toate în back și pe flancuri.
Pe final, mulțumindu-vă pentru răbdarea voastră, vă invit să facem un exercițiu simplu, prieteni:
Haideți să îl întrebam pe Distinsul Domn Bizo, cel care pe pagina sa de facebook ne spune că locuiește la Londra .. și hai să-l credem pe cuvânt (🤥), oare să fi cules Domnia Sa aceste obiceiuri de acolo, de la o națiune care și-a lăsat amprenta civilizației timpurii și a bunelor maniere pe o bucată insemnată din lumea largă ..?
Mai mult (paradoxal, as spune): Domnul Bizo, în poza sa de avatar (mă refer la cea cu gleznele dezvelite, unde ne arată cum că este în trend!) postează și un soi de slogan personal:
„Încerc să fiu un om de valoare și nu neapărat un om de succes …”
https://www.facebook.com/bizo.aurel
No, din câte se pare, Distinse Domnule Bizo, în ciuda modestiei care te caracterizează, se pare ca ți-a ieșit exact pe dos .. succese ai destule, da’ când discutăm de valoare, vorba lui La Fontaine:
“Cunosc mulți oameni care de departe par ceva, iar de aproape nimic!”

Precizăm și faptul că gesturile frumoase rămân și le relatăm, dar înainte de toate ar trebui să fim oameni!

O braserie din Baia Mare oferă mâncare gratis pentru nevoiași: „Ne bucurăm când cineva doarme bine, cu stomacul liniștit.”