Biblioteca Judeteana Petre Dulfu din Baia Mare a gazduit un eveniment deosebit, prilejuit de lansarea cartii ”Din temnite spre sinaxare”. Volumul cuprinde marturii despre ”sfintenia din inchisorile comuniste”, dar este si un apel pentru a se grabi canonizarea celor care au trecut prin inchisorile comuniste si au suferit intru dragostea de Hristos.
La eveniment, care a avut loc in cursul serii de miercuri, 19 noiembrie, au fost prezenti coordonatorul cartii, cunoscutul teolog si scriitor ortodox Danion Vasile, ieromonahul Augustin de la Aiud, PS Justinian Chira – episcop al Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului, subprefectul judetului Maramures, Stefan Gonczi, dar si alte fete bisericesti si numeros public.
Sala Bibliotecii Judetene Petre Dulfu din Baia Mare s-a dovedit a fi neincapatoare la ora lansarii unui nou volum de marturii cutremuratoare despre viata si experienta traita in inchisoarea comunista de la Aiud, ”Din temnite spre sinaxare”.
Puscariile comuniste, rana deschisa a societatii romanesti
Dornici de a asculta invataturi despre sfintenia martirilor din vremea prigoanei comuniste, dar si de a afla adevarul despre ce s-a intamplat la Aiud, zeci de oameni s-au inghesuit in sala. Volumul vorbeste despre sfintenia celor inchisi in inchisoarea ”intelectualitatii” din Aiud, dar si despre cateva dintre minunile care s-au petrecut cu sfintele moaste ale martirilor din acest loc.
Lansarea cartii s-a bucurat de prezenta coordonatorului acestei lucrari, teologul si scriitorul ortodox Danion Vasile, care a aratat ca volumul are drept moto chiar o afirmatie facuta de PS Justinian Chira, episcopul Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului: ”Cea mai profunda rana pe care o port in suflet este suferinta pe care acesti oameni au rabdat-o in puscariile comuniste din Romania”.
Pilda de iubire oferita de staretul de la Tismana tortionarului sau
Danion a marturisit ca aceasta carte ”are rostul de a pune inaintea cititorilor, marturii despre sfintenia din inchisorile comuniste”. De altfel, acesta a relatat si cateva din intamplarile petrecute in inchisoarea de la Aiud, fapte care au fost prezentate de supravietuitorii acestor torturi.
Una dintre intamplari il are in centrul atentiei pe staretul Manastirii Tismana, care a ajuns sa fie inchis in aceeasi celula cu un tortionar care l-a chinuit indelung. Preotul i-a predat acestuia o adevarata lectie de iubire, dar nu cu fatarnicie, asa cum multi dintre noi am fi tentati, ci cu simplitate si avand cu adevarat exemplul dragostei lui Hristos.
”Staretul de la Tismana, Gherasim Iscu, fusese atat de torturat incat era aproape un muribund. In celula cu el era un tortionar care il chinuise pe parinte vreme indelungata. Si pana la urma, din randuiala lui Dumnezeu, acest tortionar a fost aruncat in aceeasi celula cu cel pe care l-a torturat. Aici s-a intamplat un moment tulburator. Parintele Iscu, de-abia tinandu-se pe picioare, sprijinit de umerii a doi detinuti se apropie de patul tortionarului care spunea ca nu poate sa moara din cauza pacatelor si l-a spovedit pe cel pe care il torturase. Ba, mai mult, in timpul spovedaniei il mangaia usor pe cap pentru a-i arata ca il iubeste. Si i-a spus parintele din toata inima «Te iubesc din toata inima mea. Daca eu, care sunt un pacatos, pot sa te iubesc atat de mult inchipuiesteti-l pe Hristos care este dragostea intrupata cat de mult te iubeste. Nu trebuie decat sa te intorci spre el si sa te pocaiesti»”, a relatat Vasile Danion.
Zarca si Neagra, celule din care se iesea doar cu ajutorul lui Dumnezeu
Nu au lipsit marturiile cutremuratoare cu privire la ceea ce s-a intamplat cu adevarat in inchisoarea de la Aiud. Ieromonahul Augustin a amintit cum detinutii erau infometati zile intregi, incat simteau ca le plesneste capul de atata chin. Apoi, detinutii erau tinuti in intuneric, in frig cumplit si umezeala. Doar rugaciunea traita cu intensitate si spusa fara incetare i-a tinut in viata pe acesti martiri.
Zarca era detentia cea mai severa din inchisoare. Celula era din piatra si avea umezeala destul de mare in interior. Tortionarii din Aiud ca sa desavarseasca chinurile care erau acolo aruncau cu sare pe jos, pentru a mari umezeala. Patrundea aceasta umezeala pana in maduva oaselor. Mai era o celula numita «Neagra» cu o inaltime de patru metri jumatate, iar fereastra era aproape de tavan. In ea era bagat doar un om, pentru a desfiinta atitudinea sufleteasca fata de Dumnezeu. La Neagra li se aducea mancare o data la trei zile, iar daca gaseai o boaba de fasole era sarbatoare. Li se dadeau o patura sau o bucata de scandura de la 10 seara pana la 5 dimineata, scandura nu avea niciodata dimensiunea trupului, patura era ca un cearsaf. Toti se straduiau sa ramana treji pana ieseau din Zarca. Daca ar fi dormit in conditiile de frig cumplit, exista riscul sa nu se mai ridice de jos.
”Un parinte a povestit ca detinutii mergeau in continuu, dar nu oricum, ci spunand rugaciunile pe care le stiau”, a marturisit ieromonahul Augustin.
Trupurile detinutilor aruncati in Rapa robilor erau strapunse cu sulita
Nici macar dupa moarte nu se arata mai mult respect fata de acei detinuti, care erau in fond fiinte umane. Ieromonaul Augustin a povestit cum pentru a fi siguri ca detinutii care urmau sa fie aruncati intr-o groapa comuna, ”Rapa robilor” erau intepati in inima pana in coasta cu o sulita. Masacrul de la Aiud a durat din 1947 pana in 1964, cand la interventia ONU au fost eliberati toti detinutii ramasi in viata.
Inchisoarea de la Aiud, un loc plin de Sfinte Moaste
In 1992, in locul numit Rapa robilor a fost inaltat ”un monument ca simbol al biruintei lui Hristos, prin alesii sai”. Se spune ca aceste locuri sunt pline de sfinte moaste. De altfel marele duhovnic de la manastirea Petru Voda, Iustin Parvu, supravietuitor al inchisorilor comuniste, marturisea in momentul in care a pasit in acel loc, pentru prima data dupa eliberarea sa din 1964 ca “Mi-e si frica sa calc cu picioarele pe acest pamant, pentru ca este plin de Sfinte Moaste.”
Despre cateva din minunile facute prin aceste Sfinte Moaste exista cateva relatari si in volumul recent lansat. Volumul ramane insa si un semnal pentru importanta de a se grabi canonizarea ”Sfintilor Mucenici” din inchisoarea de la Aiud. ”Este nevoie de o grabnica canonizare. Pentru ca o tara care are multi sfinti, are multe trepte pe care Dumnezeu sa coboare si sa-i vina rapid in ajutor. Dar noi acoperim cu lasitate, cu frica, cu oportunism, oasele, moastele si memoria acestor martiri”, a spus Dan Puric, marturie care se regaseste si in cartea ”Din temnite spre sinaxare”.
___________________
SINAXÁR sinaxare, s.n. Carte care cuprinde pe scurt vieţile sfinţilor. ♦ Calendar creştin în care apar înregistrate numele sfinţilor (pe zile). – Din ngr. sinaxári(on).
Sursa: DEX ONLINE
Sursa: Camelia Tocaci