O monografie consacrata vietii si operei unei personalitati de exceptie a culturii romane, volumul „Nicolae Steinhardt si paradoxurile libertatii”, semnat de George Ardeleanu, este disponibila in librarii.
Declarandu-se unul din primii cititori ai cartii lansate, criticul literar Nicolae Manolescu a elogiat „actiunea extrem de laborioasa si dificila a autorului”, care, cu un efort atat de indelungat, de ani si ani de munca, a dat la iveala o carte scrisa bine, cu ingrijire, o lucrare deosebit de serioasa (la origine, o teza de doctorat).
„Cred ca, la ora actuala, nimeni nu-l cunoaste mai bine pe Nicolae Steinhardt decat George Ardeleanu. El a reusit sa-l readuca pe acesta in memoria noastra colectiva, cu decenta, fara emfaza, intr-o carte dreapta si cinstita, pe masura lui Nicu Steinhardt. Ma tem ca prea multe lucruri noi despre acest subiect nu se vor mai putea spune”, a apreciat criticul.
Evocand imaginea scriitorului si monahului de la Rohia, Nicolae Manolescu a spus ca „Nicu Steinhardt era un om bun, cu o curiozitate si o deschidere a mintii cum sunt tot mai putini astazi in Romania”.
„Vad in teza lui George Ardeleanu o opera de cercetare, cu fericite intentii de salubrizare a unei istorii prea interesate de partializari, segmentari fanatice, partizane, implicit capabila de falsuri cu consecinte grave pentru intelegerea ultimului secol al culturii romane”, noteaza criticul Cornel Ungureanu, pe coperta patru a cartii.
George Ardeleanu este lector la Catedra de istoria literaturii de la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, unde tine un curs de literatura romana. In anul 2000 a publicat micrografia Nicolae Steinhardt, nominalizata la premiile Romaniei literare pentru debut. A colaborat, in 2007, la stabilirea editiei spaniole a Jurnalului fericirii (El diario de la felicidad), in traducerea Vioricai Patea.
George Ardeleanu este vicepresedinte al Fundatiei „Nicolae Steinhardt”, Rohia, judetul Maramures, si membru in colectivul de editare a integralei Steinhardt, proiectata in 21 sau 22 de volume (Manastirea Rohia/ Editura Polirom).
Este doctor in filologie (summa cum laude) cu o teza despre Nicolae Steinhardt, care sta la baza cartii ‘Nicolae Steinhardt si paradoxurile libertatii’.
Biografie Nicolae Steinhardt dela Rohia
Nascut la 12 iulie 1912 in comuna Pantelimon, langa Bucuresti, primeste numele de Nicu – Aurelian Steinhardt. Tatal sau, evreu, inginerul si arhitectul Oscar Steinhardt, a participat activ la primul razboi mondial, fiind ranit la Marasti si decorat cu „Virtutea militara”.
Intre anii 1919-1929 urmeaza cursurile scolii primare si ale liceului ‘Spiru Haret’, unde il are ca si coleg mai mare pe Constantin Noica. Dupa 1929 frecventeaza cenaclul literar „Sburatorul” al lui Eugen Lovinescu, descoperindu-se in el germenii viitorului literat.
In 1934 isi ia licenta in Drept si Litere la Universitatea din Bucuresti si publica primul volum, intitulat ‘In genul … tinerilor’, iar in 1936 isi sustine, la Bucuresti, doctoratul in drept constitutional. Intre 1937-1938 calatoreste in Elvetia, la Viena, la Paris si in Anglia, intregindu-si bagajul de cunostinte.
In 1939 revine in tara si lucreaza ca redactor la „Revista Fundatiilor Regale” de unde este inlaturat in anul 1940, in cadrul actiunii de „purificare etnica” declansata sub guvernarea Antonescu-Sima, urmand o perioada de privatiuni pe motive etnice (1940-1944).
Din 1944 pana in 1948 revine la „Revista Fundatiilor Regale” depunand o intensa activitate publicistica si critica.
Intre 1948 si 1959 sufera o noua perioada de privatiuni, alaturi de pleiada intelectualitatii romanesti interbelice si este in cele din urma anchetat in procesul intentat lui Constantin Noica, pentru ca nu a depus marturie impotriva acestuia. Este condamnat la 13 ani de munca silnica, sub acuzatia de „crima de uneltire contra ordinii sociale”.
La 15 martie 1960 este botezat, in inchisoarea de la Jilava, de ieromonahul Mina Dobzeu. Este supus rigorilor detentiei din inchisorilor comuniste de la Jilava, Gherla, Aiud etc. pana in august 1964, cand este eliberat.
Dupa 1964 incepe o intensa activitate de traducator si, odata cu volumul „Intre viata si carti” publicat in 1976, si volumul „Incertitudini literare” (1980), incepe „deceniul operelor de autor”.
In 1980, este primit in manastirea Rohia de catre IPS Iustinian Chira, care il ia sub aripa sa ocrotitoare, si de parintele Serafim Man, staretul manastirii Rohia, care il integreaza in obstea manastirii, si este calugarit la 16 august 1980 de catre IPS Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Clujului.
La manastire indeplineste functia de bibliotecar, punand in ordine cele peste 23.000 de volume ale manastirii, iar in paralel isi intensifica activitatea literara, dar si preocuparile legate de viata manastireasca (participarea la slujba, povatuirea pelerinilor si elaborarea predicilor).
A trecut la cele vesnice la 29 martie 1989, in spitalul din Baia Mare.
Cea mai importanta parte a operei sale nu a putut fi publicata in timpul vietii sale si a aparut postum, datorita conjuncturii politice favorabile creata de revolutia din decembrie 1989.
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
