Al doisprezecelea audiobook in lectura lui Gabriel Liiceanu, ”Cele trei norme ale mamei – Prajitura interzisa” a aparut pe piata la Humanitas Multimedia si contine una dintre scrisorile din volumul aparut in toamna anului 2008, „Scrisori pentru fiul meu”. Cartea vorbita are pretul de 30 de lei, iar durata de 51 de minute.
In prezentarea facuta audiobookului, Gabriel Liiceanu spune ca ”de la o varsta incolo, incepem sa ne tragem indarat; scurtandu-se, timpul vietilor noastre cere sa fie imbogatit cu viata celor care ne-au precedat. Sau poate, pentru ca in curand nu vei mai fi, te intorci spre cei care nu mai sunt? Fapt e ca incepi sa-ti dezgropi parintii, sa-ti fortezi memoria pentru a scoate la suprafata pana si lucrurile cele mai marunte pe care le-ai trait cu ei.”
”Viata ta nu-ti mai ajunge. Treci apoi dincolo de ei. Iti cauti bunicii si regreti ca, ignorand nevoia aceasta care avea sa vina, n-ai stiut sa-ti descosi parintii despre parintii lor. Nefacand-o, ai senzatia ca ai pierdut definitiv posibila prelungire a vietii tale in trecut. Socotita in «timpul generatiilor», viata ta este mai scurta. Ai ratat linia dreapta care conducea catre secretul fiintei tale. N-ai sa afli niciodata care dintre stramosi si-a turnat viitorul in tine”, continua Liiceanu, care este de parere ca in toate familiile exista un om deosebit, un spirit ce trebuie luat ca reper si care nu trebuie pierdut din memorie de catre urmasi.
Prin volumul ”Scrisori catre fiul meu”, Gabriel Liiceanu revine la simplitatea si directetea genului epistolar. Termenul ”scrisoare“ trebuie luat totusi in sensul larg al cuvantului: e vorba de confesiuni cu adresa sau, mai bine zis, cu destinatar cunoscut: una dintre cele mai vii forme ale subiectivismului controlat, dupa cum au precizat editorii cartii.
Gabriel Liiceanu este unul dintre cei mai importanti autori de ”literatura personala” din Romania de azi. In ultimul sfert de veac, cartile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs.
Jurnalul de la Paltinis (1983), a carui tema centrala este raportul maestru-discipol si importanta culturii intr-o epoca totalitara, a fost un adevarat bestseller al anilor ’80: producea cozi la librarii, se vindea ”pe sub mana“, se imprumuta numai prietenilor de incredere. Din scrisorile generate de comentariile la acest jurnal (intre timp tradus in mai multe limbi) s-a nascut un al doilea volum de succes, Epistolar (1987), care reuneste voci intelectuale de mare forta.
Urmeaza, in alta formula, dar, in fond, tot in nota jurnalului, Declaratie de iubire (2001), exercitii de admiratie si de atasament intelectual, etic si, nu in ultimul rand, uman, fata de personalitati importante ale culturii noastre.
Usa interzisa (2002) este una dintre cartile favorite ale publicului din ultimii ani si o revenire la notatia diaristica.
In paralel cu volumele in care autorul construieste ceea ce francezii numesc l’écriture du moi, scrierea egotista, Gabriel Liiceanu a publicat o serie de carti eseistice, filozofice si de implicare in „viata cetatii“, cele mai recente fiind Despre minciuna (2006), Despre ura (2007) si Despre seductie (2007).
Sursa: I.O.