De Ziua Unirii Principatelor Române, dar la fel în fiecare zi cu care Dumnezeu ne binecuvântează
Să fim uniți, să ne respectăm și să ne iubim, să nu permitem nimănui să ne dezbine!
Aniversăm astăzi, 24 ianuarie 2018, 159 de ani de la Mica Unire, între Moldova și Țara Românească, primul eveniment major care a dus la formarea statului național unitar. Acest pas a fost unul vital înspre înfăptuirea Marii Uniri de la 1918 și se leagă strâns de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza, unul dintre marii români cu care și astăzi ne putem mândri cu adevărat. Un om care a avut un curaj nebun, un vizionar, un român cu tărie de a-și urma visul în pofida piedicilor de care a avut parte. A gândit, a simțit, a trăit și acționat pentru unitatea românilor, pentru reforme atât de necesare în domenii majore, pentru dezvoltarea țării. El, alături de alți mari români care și-au pus amprenta pe destinul neamului românesc, ne-a învățat că nu există vise prea mărețe, doar oameni prea mici să le înfăptuiască.
În România, în ultimii ani, dar mai ales acum, mai mult poate ca în alte momente critice, e nevoie de unitate. De înțelegere între români, între noi, cei de acasă și cei plecați în căutarea unui trai mai bun peste hotare. Pe lângă alte priorități, statul român ar trebui să creeze premisele reîntoarcerii acasă a fraților și copiilor noștri dornici să creioneze o viață mai bună celor rămași acasă. Doar astfel putem întări bazele acestei țări noi toți, împreună, cu mic cu mare. Doar astfel putem spera la un viitor demn pentru noi și pentru copiii noștri. Dar pentru asta e nevoie de vizionari în toate domeniile majore începând de la clasa politică, administrație, instituții ale statului și tot ce ține de gestionarea acestei țări. E nevoie de spirit civic, de unitate, de respect și iubire, de spirit de sacrificiu, de încredere și speranță. Dar cine să se ocupe de această problemă dureroasă, când țara “arde” și în acest an? Când politicul, indiferent de orientare, încearcă să manipuleze, să manevreze, să obțină capital de imagine, putere. Pe lângă că nu îi aducem astfel acasă pe frații noștri, îi împingem și pe alți conaționali să ia calea emigrării. În loc să construiască, unii, strică ce alții cu greu au obținut, cu sudoare, cu sacrificii, uneori cu cel suprem…
Eu îndrăznesc totuși să cred că încă nu e târziu. Să vă îndemn să sperați, să credeți, să fiți dispuși să puneți umărul pentru schimbare, pentru dezvoltarea comunităților noastre și prin asta pentru integritatea și dezvoltarea României. Totul este posibil, trebuie doar să fim curajoși, să îndrăznim, să avem tărie, să acționăm, nu doar să ne plângem de milă. Să fim uniți, să ne respectăm și să ne iubim, să nu permitem nimănui să ne dezbine!
Cu prețuire,
Cătălin Cherecheş,
Primarul Municipiului Baia Mare