Disparitia dinozaurilor si a trei sferturi dintre plantelele de pe Terra, acum 66 de milioane de ani, a fost a cincea extinctie in masa care a afectat planeta. Oamenii de stiinta cred ca ne apropiem de o catastrofa cu un impact similar.
Primele forme de viata de pe planeta noastra au aparut acum cel putin 3.5 miliarde de ani. De atunci, vietuitoarele de pe Pamant au trecut prin cel putin cinci extinctii in masa, evenimente care au dus la disparitia celor mai multe dintre speciile existente, dar si zeci de alte catastrofe de o mai mica amploare. Disparitia dinozaurilor a fost ultima de o asemenea anvergura, dar oamenii de stiinta cred ca ne indreptam catre o a sasea extinctie in masa, relateaza Business Insider.
Primul eveniment de aceast gen identificat de cercetatori a avut loc acum 440-450 de milioane de ani, la sfarsitul Ordovicianului, a doua perioada a Paleozoicului, urmata de Silurian. Extinctia din Ordovician-Silurian prezinta doua varfuri, la un milion de ani diferenta, in urma carora au disparut 27% dintre familii, 57% dintre genuri si intre 60% si 70% dintre speciile de pe Terra. Se pare ca cele doua evenimente coincid cu inceputul si sfarsitul unei ere glaciare, o combinatie intre racirea globala si scaderea nivelului marilor fiind determinanta in declansarea catastrofei. Marea majoritate a vietii de pe Pamant traia in oceane la acea vreme, asa ca vietuitoarele marine au fost cele mai afectate.
Extinctia de la sfarsitul Devonianului, de acum 360-375 de milioane de ani, aproape de inceputul Carboniferului, a fost cauzata de doua sau mai multe evenimente care au avut loc intr-o perioada care a durat intre trei si douazeci de milioane de ani. Acestea au condus la disparitia a 19% dintre familii, 50% dintre genuri si 70% dintre speciile de pe Terra. Probabil declansata de anoxia oceanelor, disparitia oxigenului din apa, la randul ei cauzata de racirea globala sau de vulcanism, aceasta extinctie se pare ca a afectat aproape exclusiv vietuitoarele marine.
Catastrofa cu cel mai mare impact a avut loc la tranzitia dintre Permian si Triasic, acum 251 de milioane de ani, marcand sfarsitul erei Paleozoice si inceputul Mezozoicului. O serie de evenimente au dus la disparitia a 96% dintre speciile de vietuitoare marine si 70% dintre vertebratele de pe uscat, fiind si singura extinctie cunoscuta a insectelor. Din cauza pierderilor de amploare, viata de pe Pamant a avut nevoie de mai mult de zece milioane de ani pentru a reveni la normal. Extinctia din Permian-Triasic a avut mai multe faze, care au inceput cu schimbari climatice si au culminat cu un eveniment catastrofal, posibil impactul planetei cu un bolid, vulcanism extrem ori incalzirea apelor oceanelor care a dus la eliberarea unor cantitati mari de metan.
Penultima extinctie, cea care marcheaza granita dintre Triasic si Jurasic, a avut loc acum 201 de milioane de ani. Printre cauzele pe care le invoca specialistii se numara schimbarea graduala a climei, scaderea nivelului marii si acidifierea apelor oceanelor, care ar fi ajuns la un nivel critic, ori eruptii vulcanice masive. Oricare ar fi evenimentele care au cauzat catastrofa, acestea au eliberat o nisa ecologica speculata de dinozauri, care aveau sa domine Terra in perioada Jurasica.
A cincea dintre extinctiile majore si, probabil, cea mai cunoscuta, este cea petrecuta la granita dintre Cretacic si Paleogen, marcand si sfarsitul erei Mezozoice si inceputul Cenozoicului. Evenimentul, care a avut loc acum 66 de milioane de ani, a dus la disparitia a trei sferturi dintre speciile de pe Pamant, printre care si dinozaurii. Catastrofa a fost generata de impactul planetei noastre cu un asteroid sau o cometa, cu un diametru de cel putin zece kilometri. Ciocnirea a lasat in urma craterul Chicxulub, din apopierea orasului cu acelasi nume, din Mexic, care are un un diametru de 150 de kilometri. Sfarsitul dominatiei dinozaurilor si disparitia lor a creat insa noi oportunitati, mamiferele fiind cele care au profitat de nisele ecologice aparute.
Biodiversitatea actuala a planetei, rezultatul unei evolutii bazate pe „incercare si eroare” cu durata de 3,5 miliarde de ani, este cea mai avansata din istoria vietii, dar cercetatorii au constatat ca, in prezent, se confrunta cu un punct critic, ce semnaleaza faptul ca a sasea extinctie in masa din istoria planetei a inceput deja.
Intr-un nou articol stiintific, bazat pe analiza informatiilor, publicat in revista Science, o echipa internationala de cercetatori avertizeaza asupra faptului ca, in timp ce extinctiile anterioare au fost produse de transformari planetare naturale sau ciocniri catastrofale cu asteroizi, fenomenul din prezent este influentat de activitatea omului.
Coordonatorul studiului, Rodolfo Dirzo, profesor de biologie la Stanford, a facut referire in articol la o era desemnata ca „defaunarea din Antropocen”.
Incepand cu anul 1500, au disparut peste 320 de vertebrate terestre, iar populatia speciilor ramase a cunoscut un declin de 25%, situatie similara pentru speciile de nevertebrate.
In randul nevertebratelor, se estimeaza ca intre 16 si 33% dintre specii sunt amenintate sau puse in pericol la nivel global.
Animalele mari – descrise ca megafauna, care includ elefanti, rinoceri, ursi polari si nenumarate alte specii din lumea intreaga – se confrunta cu cea mai mare rata a declinului, tendinta care a insotit extinctiile anterioare.
Acest lucru se intampla deoarece animalele mai mari au o rata a cresterii populatiei mai scazuta, au mai putini urmasi si au, totodata, nevoie de zone de habitat mai extinse pentru a mentine populatii viabile. De asemenea, acestea sunt vanate frecvent de oameni pentru carnea lor.
Cu toate ca aceste specii reprezinta un procent relativ scazut al animalelor expuse riscului de a disparea, extinctia lor va declansa efecte care ar putea influenta negativ stabilitatea altor specii si, in unele cazuri, chiar si sanatatea oamenilor.
„Acolo unde densitatea umana este mare, creste rata defaunarii, incidenta rozatoarelor si, astfel, numarul de agenti patogeni, ceea ce creste riscul transmiterii bolilor”, a declarat Rodolfo Dirzo.
Totodata, populatia umana s-a dublat in ultimii 35 de ani, iar in aceeasi perioada numarul speciilor de nevertebrate – cum ar fi carabusii, fluturii, paianjenii si viermii – a scazut cu 45%.
Ca si in cazul animalelor mai mari, extinctia este determinata in primul rand de pierderea habitatului, prin procesul de urbanizare accelerata, si de schimbarile climatice globale, fenomene care afecteaza viata cotidiana.
Un articol aparut in revista Scientific American sustine insa ca nu e totul pierdut. David Biello scrie ca a sasea extinctie ar putea fi stopata daca am adopta niste tactici de conservare mai agresive. Acestea ar presupune mutarea speciilor in alte zone pentru a face fata schimbarilor climatice, reintroducerea animalelor care faceau parte din anumite ecosisteme si au disparut si chiar eliminarea speciilor nou-venite pentru a face loc florei si faunei locale.
Sursa: Mediafax
– Servicii de creare site web
